Confuzia fondatoare a comunicării contemporane - PR, publicitate și publicitate socială [Articol]

Abstract

În câmpul comunicării contemporane persistă o confuzie conceptuală majoră între relațiile publice, publicitate și publicitatea socială, confuzie care afectează atât practica profesională, cât și formarea academică. Articolul de față își propune o delimitare riguroasă între aceste forme de comunicare, pornind nu de la criterii tematice sau instrumentale, ci de la diferențele de logică comunicațională care le structurează. Analiza evidențiază faptul că relațiile publice operează preponderent în registrul explicării și al legitimității instituționale, în timp ce publicitatea, inclusiv cea socială, funcționează ca mecanism de intervenție asupra deciziei individuale, prin persuasiune. Confundarea publicității sociale cu PR-ul conduce la diluarea funcției sale specifice și la transformarea mesajului publicitar într-un discurs explicativ, lipsit de impact. Prin clarificarea acestor diferențe, articolul urmărește să ofere un cadru teoretic coerent, util atât pentru cercetarea academică, cât și pentru proiectele de profesionalizare din domeniul comunicării. In the field of contemporary communication, a persistent conceptual confusion exists between public relations, advertising, and social advertising, affecting both professional practice and academic training. This article proposes a rigorous distinction between these forms of communication, not based on thematic or instrumental criteria, but on the different communicational logics that structure them. The analysis demonstrates that public relations primarily operate within the register of explanation and institutional legitimacy, whereas advertising, including social advertising, functions as a mechanism of intervention in individual decision-making through persuasion. The misclassification of social advertising as public relations leads to the dilution of its specific function and transforms persuasive messages into explanatory discourse with limited impact. By clarifying these distinctions, the article aims to provide a coherent theoretical framework relevant for academic research as well as for professionalization projects in communication studies.