Capital social, incluziune și reziliență rurală în contextul riscurilor climatice și socio-economice: studiu de caz asupra producătorilor de porumb și floarea-soarelui din Republica Moldova [Articol]

Abstract

Acest studiu investighează rolul capitalului social în consolidarea rezilienței rurale în rândul producătorilor de porumb și floarea-soarelui din Republica Moldova, în contextul intensificării provocărilor climatice și socio-economice. Analiza se bazează pe cercetări calitative desfășurate în mai multe regiuni ale Moldovei, pe un sondaj de mică amploare realizat în rândul fermierilor implicați în producția de porumb și floarea-soarelui (n = 48), precum și pe un sondaj național realizat în colaborare cu Institutul de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice (ICJPS/USM). Articolul examinează modul în care diferite forme de capital social—în principal cel de tip bonding și bridging—influențează capacita tea fermierilor de a gestiona vulnerabilitățile sistemice. Prin aplicarea unui cadru analitic multidimensional, studiul corelează incluziunea socială, legăturile comunitare și încrederea instituțională cu răspunsurile adaptive la factorii de stres de mediu și economici. Rezultatele indică faptul că capitalul social de tip bonding, caracterizat prin legături puternice între membrii familiei și ai comunității, rămâne dominant și compensează adesea sprijinul limitat al statului. Totodată, forme emergente de capital social de tip bridging, precum relațiile cu asociațiile civice, instituțiile publice, partenerii economici și accesul la rețele formale, susțin din ce în ce mai mult reziliența pe termen lung. Cei mai rezilienți și mai performanți produ cători tind să se implice mai activ în structuri cooperative, rețele informaționale și platforme de acțiune colectivă. Cu toate acestea, distribuția inegală a capitalului social de tip bridging riscă să consolideze inegalitățile structurale existente, în special în funcție de dimensiunea exploatațiilor agricole (mici fermieri versus ferme mari) și de gen. Articolul concluzionează că consolidarea legăturilor instituționale și promovarea unor politici agricole incluzive— în special prin integrarea perspectivei de gen și dezvoltarea clusterelor de fermieri—sunt esențiale pentru transformarea capitalului social într-un catalizator al dezvoltării rurale durabile. Acest studiu contribuie la dezbaterile mai ample privind reziliența și adaptarea agrară în spații rurale post-sovietice și vulnerabile la schimbările climatice. This study investigates the role of social capital in enhancing rural resilience among maize and sunflower producers in the Republic of Moldova, particularly in the context of increasing climate-related and socio-economic challenges. The analysis draws on qualitative research conducted across multiple regions of Moldova, a small-scale survey of farmers involved in maize and sunflower production (n = 48), and a national survey carried out in collaboration with the Institute for Legal, Political, and Sociological Research (ICJPS/USM). The article examines how different forms of social capital—primarily bonding and bridging—shape farmers’ capacity to navigate systemic vulnerabilities. Applying a multidimensional analytical framework, the study connects social inclusion, community ties, and institutional trust with adaptive responses to environmental and economic stressors. Findings indicate that bonding social capital, marked by strong ties among family and community members, remains dominant and often compensates for limited state support. Simultaneously, emerging forms of bridging social capital, such as relationships with civic associations, public institutions, economic partners, and access to formal networks, increasingly underpin long-term resilience. The most resilient and successful producers tend to engage more actively with cooperative structures, information networks, and platforms for collective action. However, the unequal distribution of bridging social capital risks reinforcing existing structural inequalities—particularly along lines of farm size (smallholders vs. larger farms) and gender. The article concludes that reinforcing institutional linkages and promoting inclusive agricultural policies—especially through gender mainstreaming and the development of farmer clusters—is essential for transforming social capital into a catalyst for sustainable rural development. This study contributes to broader debates on resilience and agrarian adaptation in post-Soviet and climate-vulnerable rural settings.