Autonomia infracțiunii de spălare a banilor: între realitate juridică și controversă doctrinară [Articol]
Loading...
Date
Authors
Journal Title
Journal ISSN
Volume Title
Publisher
CEP USM
Abstract
Prevenirea infracțiunii de spălare a banilor în Republica Moldova este o componentă esențială a politicii penale naționale și a angajamentelor internaționale asumate în lupta împotriva criminalității economico-financiare. Întrucât spălarea banilor implică adesea probe indirecte, în practică apar dificultăți în interpretarea și evaluarea corectă a acestor probe circumstanțiale, mai ales în absența unei infracțiuni predicate dovedite. Adesea instanțele și organele de urmărire penală solicită dovedirea categorică a infracțiunii primare (predicat), apreciind că fără aceasta nu poate fi probată spălarea banilor. Această cerință strictă generează dificultăți în stabilirea sarcinii probei și în modul de administrare a probelor conducând frecvent la clasări sau achitări în cauzele de spălare de bani. Prezenta lucrare abordează și analizează controversele asociate interpretării restrictive a infracțiunii de spălare a banilor și formulează ipoteze menite să contribuie la clarificarea cadrului juridic și la o aplicare mai eficientă a normelor în practică.
Preventing money laundering in the Republic of Moldova is essential to national criminal policy and international commitments to fighting economic and financial crime. Since money laundering often involves indirect evidence, it is difficult to correctly interpret and evaluate such circumstantial evidence in practice, especially in the absence of a proven predicate offense. Courts and prosecutorial authorities often demand definitive proof of the primary offense, reasoning that without it, money laundering cannot be proven. This strict requirement poses challenges in determining the burden of proof and the manner of evidence administration. It often leads to dismissals or acquittals in money laundering cases. This study addresses and analyzes controversies associated with the restrictive interpretation of money laundering offenses. It also formulates hypotheses aimed at clarifying the legal framework and promoting more effective application of these norms.
Preventing money laundering in the Republic of Moldova is essential to national criminal policy and international commitments to fighting economic and financial crime. Since money laundering often involves indirect evidence, it is difficult to correctly interpret and evaluate such circumstantial evidence in practice, especially in the absence of a proven predicate offense. Courts and prosecutorial authorities often demand definitive proof of the primary offense, reasoning that without it, money laundering cannot be proven. This strict requirement poses challenges in determining the burden of proof and the manner of evidence administration. It often leads to dismissals or acquittals in money laundering cases. This study addresses and analyzes controversies associated with the restrictive interpretation of money laundering offenses. It also formulates hypotheses aimed at clarifying the legal framework and promoting more effective application of these norms.
Description
Citation
ŞOIMU, Daniela. Autonomia infracțiunii de spălare a banilor: între realitate juridică și controversă doctrinară. Studia Universitatis Moldaviae. Seria Ştiinţe Sociale, 2025, nr. 8(188), pp. 178-183. ISSN 1814-3199. Disponibil: https://doi.org/10.59295/sum8(188)2025_22