Securitatea umană în Republica Moldova: vulnerabilităţi sistemice şi oportunităţi în contextul integrării europene [Articol]

Abstract

Securitatea umană în Republica Moldova este marcată de interacțiunea complexă dintre crizele regionale și dezechilibrele interne. Prezentul studiu investighează vulnerabilitățile sistemice care afectează calitatea vieții cetățenilor și examinează oportunitățile de consolidare a securității umane în contextul inițierii negocierilor pentru aderarea la Uniunea Europeană. Printr-o abordare praxeologică, cercetarea evaluează eficiența mecanismelor instituționale și coerența politicilor publice aferente acestui domeniu. Metodologia adoptată combină analiza calitativă și cantitativă a documentelor emise de instituții naționale și internaționale relevante. Rezultatele indică persistența unor vulnerabilități structurale, alimentate de deficiențe de guvernanță, în pofida unui sprijin european substanțial. Datele furnizate de Biroul Național de Statistică privind creșterea sărăciei absolute și extreme, alături de constatările Curții de Conturi referitoare la utilizarea netransparentă a fondurilor externe, evidențiază principalele provocări care afectează securitatea umană. Analiza scoate în evidență riscurile generate de politizarea excesivă a asistenței europene și subliniază necesitatea recentrării politicilor publice pe bunăstarea individuală, în acord cu exigențele europene privind creșterea calității vieții în cadrul procesului de extindere. Concluziile generale ale studiului relevă că fără o reformă substanțială a guvernanței și o asumare clară a responsabilităților instituționale, securitatea umană va rămâne un obiectiv fragil. Totodată, integrarea europeană nu poate produce efecte sustenabile fără consolidarea coeziunii sociale și reducerea inegalităților persistente. Human security in the Republic of Moldova is shaped by the complex interaction between regional crises and internal imbalances. This study investigates the systemic vulnerabilities that affect citizens' quality of life and examines the opportunities to strengthen human security in the context of the launch of European Union accession negotiations. Through a praxeological approach, the research assesses the effectiveness of institutional mechanisms, and the coherence of public policies related to this domain. The adopted methodology combines qualitative and quantitative analysis of documents issued by relevant national and international institutions. The results indicate the persistence of structural vulnerabilities, fueled by governance deficiencies, despite substantial European support. Data provided by the National Bureau of Statistics on the rising levels of absolute and extreme poverty, along with findings from the Court of Accounts regarding the non-transparent use of external funds, highlight the main challenges affecting human security. The analysis underscores the risks arising from the excessive politicization of European assistance and emphasizes the need to refocus public policies on individual well-being, in accordance with EU requirements for improving quality.