REGLEMENTĂRILE CONVENȚIEI C.M.R. (GENEVA, 1956) PRIVIND RĂSPUNDEREA TRANSPORTATORULUI – ÎNTRE MOBILITATE ȘI IMPERATIVITATE

Abstract

Prezentul articol științific va analiza prevederile Convenției privind contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (C.M.R.), adoptată la Geneva, la 19.05.1956 care vizează răspunderea transportatorului pentru neexecutarea sau executarea parțială a obligațiilor care izvorăsc din contractul de transport rutier internațional de mărfuri. Studiul combină analiza particularităților privind răspunderea cu posibilitatea examinării litigiilor prenotate prin intermediul arbitrajului comercial internațional. În acest sens, studiul se focalizează pe interpretarea art. 33 din Convenția C.M.R., în scopul clarificării posibilității inserării unei clauze arbitrale într-un contract de transport rutier internațional de mărfuri. În condițiile în care art. 33 din Convenție nu reglementează forma clauzei arbitrale într-un astfel de contract, opiniile din doctrina internațională sunt scindate și, urmează a fi analizate în contextul cercetării prenotate. Astfel, urmează a fi analizate fundamentele din doctrina germană, poloneză și elvețiană, în vederea interpretării eficiente a prevederii nominalizate.This paper analises the provisions of the Convention on the contract for the international carriage of goods by road (C.M.R.), adopted in Geneva, on 19.05.1956, which points the carrier’s liability for inexecution or partial performance of the obligations which arise from the C.M.R. contract. This research joints the analysis of the particularities of the liability with the possibility of examining litigations through international commercial arbitration. The study is focused on the interpretation of the art. 33 of the C.M.R. Convention, with the aim to clarify the possibility of inserting an arbitral clause in a C.M.R. contract. Considering that art. 33 of the Convention doesn’t settle the form of the arbitral clause in such a contract, there is going to be analysed the groundworks from the german, polish and swiss doctrine, for an efficient interpretation of the nominalized provision.