AMENINŢAREA CU SĂVÂRŞIREA ACTULUI TERORIST – FORMĂ DE EXPRIMARE A INFRACŢIUNII PREVĂZUTĂ DE ALIN. (1) ART. 278 AL CODULUI PENAL

Abstract

Studiul efectuat are drept scop analiza ameninţării cu săvârşirea actului terorist în calitate de formă de exprimare a infracţiunii prevăzută de art. 278 al Codului penal. Se arată că ameninţarea cu săvârşirea actului terorist poate îmbrăca doar forma activă, nu şi cea pasivă, de manifestare a conduitei infracţionale. Se argumentează că, pentru a fi aplicabilă norma de la alin. (1) art. 278 al Codului penal, ameninţarea trebuie să comporte un caracter real, adică să se exprime în realizarea unor acţiuni pregătitoare din care să rezulte intenţia de a comite actul terorist şi să provoace victimei temerea că aceasta poate fi pusă în execuţie. Se ajunge la concluzia că legiuitorul moldav, din considerente neclare, a decis, în mod artificial, să comaseze într-un singur articol două fapte prejudiciabile absolut distincte după gradul prejudiciabil, structură, moment de consumare, conţinutul obiectului juridic special etc. Este vorba de ameninţarea cu săvârşirea actului terorist şi săvârşirea actului terorist propriu-zis. Se observă că, în plan comparat, se atestă modele legislative suficiente care incriminează în norme separate ameninţarea cu săvârşirea actului terorist şi actul terorist propriu-zis. Totodată, se relevă şi faptul că unii legiuitori îmbrăţişează o poziţie intermediară, incriminând în norme distincte cele două fapte, stabilind însă pedepse similare pentru comiterea acestora.The purpose of the study is to analyze the threat of committing the terrorist act as a form of expression of the offense provided by art.278 PC RM. It is shown that the threat of committing the terrorist act can embrace only the active, not passive, form of criminal behavior. It is argued that in order to be applicable the norm of para.(1) art.278 PC RM the threat must be real in character, that is, expressing itself in carrying out preparatory actions showing the intention to commit the terrorist act and causing fear to the victim that it can be executed. It is concluded that the Moldovan legislator, for unclear reasons, has artificially decided to combine in one article two damaging facts absolutely distinct from the harmful degree, structure, time of consumption, the content of the special legal object etc. It is the threat of committing the terrorist act and committing the terrorist act in fact. It is noticed that in comparative plan is attests sufficient legislative models that incriminate in separate norms the threat of committing the terrorist act and the terrorist act in fact. At the same time, it is revealed that some legislators embrace an intermediate position, incriminating in distinct norms those two offences, but imposing similar punishments for committing them.