SISTEMUL DE APROVIZIONARE CU APĂ AL CHIȘINĂULUI INTERBELIC

Abstract

În articolul de față se abordează una din problemele esențiale ale activității edilitare ale Chișinăului interbelic: sistemul de aprovizionare al urbei cu apă. Pe baza documentelor de arhivă, a rapoartelor oficiale, a literaturii de specialitate s-au analizat componentele unui obiectiv strategic al celui de-al doilea oraș al României întregite, după numărul populației. S-au studiat factorii externi și interni ce au stat la baza activității industriale de asigurare cu apă a locuitorilor orașului Chișinău. S-au cercetat cadrul geografic, structura geologică a spațiului vizat, activitatea Uzinei de Apă și Canalizare, conducta de apă, sistemul de canalizare, personalul implicat în asigurarea cu apă, proiectele de modernizare în domeniul vizat etc. Studiul are în vizor și activitatea edilitară, care a abordat de pe poziții administrative subiectul în cauză. Dacă în anii 1920 se constată o utilizare a vechii infrastructuri urbane, create încă în Basarabia țaristă, atunci în anii 1930 se constată o înviorare a investițiilor în dezvoltarea infrastructurii de asigurare cu apă a Chișinăului.