Apocalipsele constituie surse valoroase pentru studiul gândirii istorice medievale. Ele întregesc imaginea timpului pe care cronicarii,deseori, numai o subînţelegeau. În discursurile apocaliptice se conţin reperele unei viziuni globale asupra evoluţiei umane în timp, revelaţii ale misterelor Providenţei care dirijează evenimentele pământeşti. Viaţa intelectuală din mănăstiri, particularităţile receptării istoriei, în Evul Mediu, determina
ulectura în paralel a cronicilor şi scrierilor eshatologice.
