In articolul de față se accentuează că, în contextul infracțiunilor prevăzute la art.329 CP RM, are importanță atât atitudinea psihică a făptuitorului față de fapta prejudiciabilă, cât și atitudinea psihică a făptuitorului în raport cu urmările prejudiciabile. Se arată că nu este cu putință ca făptuitorul să manifeste intenție față de fapta prejudiciabilă sau urmările prejudiciabile prevăzute la art.329 CP RM. Este argumentat de ce atitudinea psihică a făptuitorului, în raport cu urmările prejudiciabile, nu poate fi considerat un criteriu suficient pentru a delimita infracțiunile prevăzute la art.329 CP RM de cele
prevăzute la art.327 CP RM. Se relevă: nu se poate susține că, după abrogarea art.331 CP RM, incriminarea faptei de refuz de a îndeplini legea a continuat în art.329 CP RM. Se ajunge la concluzia că infracțiunile, prevăzute la art.329 CP RM, nu pot fi infracțiuni prelungite. Însă ele pot fi infracțiuni continue.
