2. Articole
Permanent URI for this collectionhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/109
Browse
9 results
Search Results
Item Elemente de tactică criminalistică privind reprezentarea acuzării publice în instanța de judecată(2022) Vizdoagă, TatianaActivitatea complexă şi responsabilă a procurorului în procesul penal se încheie prin reprezentarea acuzării publice (de stat) în fața instanței de judecată. Procesul judiciar se desfășoară în baza principiului contradictorialității. Deși aspectele procesuale ale activităţii acuzatorului de stat în instanţa de judecată, în sursele de specialitate au fost cercetate temeinic, tactica reprezentării acuzării nu i-a epuizat valoarea şi interesul științific și practic. Într-o lumină aparte se cer oglindite anumite procedee şi metode criminalistice, elaborate preponderent pentru faza prejudiciară, cu aplicare de către procuror în scopul probării acuzării în judecată. Prezenta lucrare se focusează pe identificarea și analiza unor ipoteze de justificare a necesității aplicării elementelor de tactică criminalistică la reprezentarea acuzării publice de către procuror în instanța de judecată. Astfel, s-a argumentat necesitatea adaptării și aplicării în condiții noi, de contradictorialitate, a elementelor de tactică criminalistică în activitatea procurorului la fiecare dintre etapele judecării cauzei penale: la ședința preliminară, în cursul părții pregătitoare a ședinței de judecată, la cercetarea judecătorească și în cadrul dezbaterilor judiciare. Proactivitatea procurorului la faza judecării va depinde în primul rând de cunoștințele pe care el le posedă cu privire la tactica prezentării probelor și de capacitatea sa de a le interpreta în favoarea acuzării. Dacă nu are abilitățile profesionale necesare, va întâmpina dificultăți serioase în procesul contradictorial. Or, în prezentul studiu sunt analizate anumite aspecte de tactică criminalistică prin care este asigurată o bună calitate a reprezentării de către procuror a acuzării publice la faza judecării.Item Reîncadrarea juridică a faptei inculpatului in sensul atenuării: problem de drept penal material şi procesual(2016) Vizdoagă, Tatiana; Eșanu, AdrianaÎncadrarea juridică a faptei joacă un rol crucial în cadrul procesului penal, or, în acord cu temeiul legal al acuzațiilor care i se aduc unei persoane, se poate organiza o apărare eficientă fundamentată pe contestarea faptelor incriminate cu titlu de acuzație, constituind o condiție esențială a echității procedurii garantate de art.6 din Convenția Europeană. Astfel, orice schimbare a încadrării juridice, chiar și în sensul atenuării, realizată de către instanța de judecată, fără ca aceasta să fi constituit obiect al cercetării judecătorești, este de natură a leza dreptul la apărare al inculpatului, rămânând fără relevanță posibilitatea abstractă al celui din urmă de a prevedea o soluție de încadrare juridică diferită de cea pentru care a fost trimis în judecată. Pornind de la câteva hotărâri din practica judiciară națională, dar și de la unele spețe examinate de Curtea Europeană, prezentul studiu își propune să ofere răspuns la următoarele întrebări: 1) Se încalcă sau nu dreptul la apărare, dacă instanța reîncadrează faptele inculpatului în baza unei alte componențe de infracțiune, având latură obiectivă identică cu infracțiunea imputată de acuzare, dar cu formă de vinovăție distinctă, fără a agrava situația acuzatului? 2) Se încalcă sau nu dreptul la apărare, fără a agrava situația inculpatului, dacă instanța atribuie acestuia un alt rol juridic decât cel reținut în rechizitoriu? 3) Care sunt modalitățile de restabilire a dreptului acuzatului la un proces echitabil, sub aspectul informării sale cu privire la recalificarea faptei ce i se impută?Item ASPECTE DE DREPT COMPARAT PRIVIND ROLUL INSTANȚEI DE JUDECATĂ ÎN ASIGURAREA CONTRADICTORIALITĂȚII ÎN UNERLE SISTEME DE DREPT(CEP USM, 2020) Vizdoagă, Tatiana; Rusu, LuciaOn the basis of decision of criminal procedure competitiveness there is the goal of proving the truth. In the criminal procedure it is a truth that might be possible only when there are two consequences: the preliminary and judicial. If the first is in the form of search, the second is in compliance with the competitive procedures. Investigative pre-trial proceedings lead to such a construction of the court phase in which the leading role belong to the judge, because as the guarantor of the legitimacy of one „master” of the case stands the subsequent examination of his work by other sovereign entity with the participation of the parties.Item CONSIDERENTE PRIVIND APLICAREA PROCEDURII DE URMĂRIRE ŞI JUDECARE A UNOR INFRACŢIUNI FLAGRANTE(2022) Pavel-Guzun, IrinaDiversificarea procedurilor penale în funcție de persoana acuzată sau de fapta produsă este o abordare contemporană firească. Realitatea determină apariția unor noi proceduri sumare ce au ca sarcină contribuția la accelerarea procesului, garantând drepturile persoanei. În articolul de mai jos este analizată procedura de urmărire și judecare a unor infracțiuni flagrante. În acest context s-a încercat a se constata care este natura procedurii respective, care este nivelul de aplicabilitate a acesteia în sistemul nostru și care sunt eventualele obstacole care împiedică aplicarea ei. În cadrul articolului respectiv, au fost examinate: Scopul procedurii de urmărire și judecare a unor infracțiuni flagrante; Repere istorice; Elemente de drept comparat; Formele infracțiunilor flagrante; Aplicarea măsurilor procesuale de constrângere; Procesul–verbal de constatare a infracțiunii flagrante; Procedura propriu-zisă de urmărire și judecare a unor infracțiuni flagrante; Rezultatele studiului empiric în materia aplicabilității procedurii de urmărire şi judecare a unor infracțiuni flagrante a fost realizat un studiu empiric pe un eșantion de 40 de persoane între actorii justiției (judecători, procurori, avocați) privind aplicabilitatea procedurii de urmărire și judecare a unor infracțiuni flagrante în sistemul național.Item UNELE CONSIDERENTE PRIVIND APLICAREA INSTITUȚIEI ACORDULUI DE RECUNOAȘTERE A VINOVĂȚIEI ÎN RAPORT CU ALTE PROCEDURI SUMARE(CEP USM, 2021) Pavel-Guzun, IrinaProcedurile speciale sunt reglementări care asigură accesul justițiabililor la mijloace și forme procedurale mai simple, având ca scop accelerarea procedurilor pentru asigurarea celerității soluționării cauzelor și eficacității administrării actului de justiție. Acordul de recunoaștere a vinovăției are un rol important în asigurarea simplificării procesului penal la faza de urmărire penală și de judecare a cauzei. Acordul de recunoaștere a vinovăției este o înțelegere (legea o numește tranzacție) între învinuit (sau, după caz, inculpat) şi procuror, prin care primul este de acord să recunoască vinovăția, fapt care trebuie să rezulte într-o reducere a pedepsei, dacă este acceptată de către instanța de judecată. Instituția acordului de recunoaștere a vinovăției a apărut în baza instituției pledării, existentă în sistemul common law. Pledarea se referă la cazul în care persoana compare în fața instanței de judecată cu diferite ocazii (de exemplu, la înaintarea oficială a învinuirii) şi este întrebată dacă pledează vinovată sau nevinovată. În prezentul articol se face o analiză a dispozițiilor în vigoare referitoare la instituția abordată, titularii, conținutul, negocierea propriu-zisă și la procedurile în fața instanței. Un accent aparte se pune pe analiza rezultatelor unor studii empirice de teren realizate în rândul judecătorilor, procurorilor și avocaților. Nu în ultimul rând, au fost analizate avantajele, dezavantajele și aplicabilitatea acordului de recunoaștere a vinovăției.Item ADUCEREA SILITĂ ȘI ANUNŢAREA ÎN CĂUTARE, CA ASIGURARE A PREZENŢEI INCULPATULUI ÎN INSTANŢĂ(Institutul Naţional al Justiţiei, 2019) Ialanji, ArinaÎn acest articol vom analiza prevederile legale și procedura de aducere silită și anunțare în căutare dispuse de către instanța de judecată după realizarea procedurii de citare legală a inculpatului ce se eschivează de la prezentarea în instanță. În acest sens, au fost analizate prevederile legale, practica judiciară în domeniu, cu elucidarea lacunelor legislative și elaborarea propunerilor de rigoare.Item GARANŢIILE RESPECTĂRII DREPTULUI LA APĂRARE AL INCULPATULUI ÎN CAZUL MODIFICĂRII ÎNVINUIRII ÎN INSTANŢĂ ÎN SENSUL NEAGRAVĂRII. ASPECTE TEORETICO-PRACTICE(Institutul Naţional al Justiţiei, 2020) Postică, AureliuModificarea învinuirii constituie un mecanism procesualpenal cu ajutorul şi prin intermediul căruia se schimbă învinuirea iniţială, incriminată inculpatului, potrivit actului de sesizare a instanţei de judecată. În acest aspect, menţionăm că învinuirea în instanţa de judecată poate fi schimbată în două sensuri: în sensul atenuării şi în sensul agravării situaţiei inculpatului. Scopul şi obiectivele acestui studiu au constat în examinarea conţinutului şi mecanismului de realizare a modificării învinuirii în instanţa de judecată în sensul neagravării situaţiei inculpatului. În acelaşi timp, instituţia cercetată are drept scop scoaterea în evidenţă a acelor împrejurări care determină aplicarea acestei instituţii procesuale. Obiectivele cercetării au fost conturate prin prisma analizei limitelor judecării cauzei penale şi condiţiilor de lărgire a acestora; studierii şi evidenţierii condiţiilor de modificare a învinuirii în sensul atenuării situaţiei inculpatului; identificarea şi interpretarea circumstanţelor ce condiţionează modificarea învinuirii în sensul neagravării situaţiei inculpatului; formularea concluziilor şi recomandărilor de lege ferenda pe segmentul aplicării şi realizării prevederilor mecanismului prevăzut de art. 325 alin.(2) Cod de procedură penală.Item RENUNŢAREA PROCURORULUI LA ÎNVINUIRE: ÎNTRE LEGE ȘI REALITATE(Institutul Naţional al Justiţiei, 2021) Vizdoagă, TatianaAcuzarea constituie forţa motrice a procesului penal. Prezentând acuzarea cu toată energia, insistenţa şi competenţa, procurorul este obligat să facă acest lucru doar în măsura în care vinovăţia este dovedită, ţinând cont şi de probele care susţin poziţia inculpatului. Procurorul este obligat el însuşi să respecte cu stricteţe legea, să se opună oricăror abuzuri şi încălcări, indiferent de partea ale cărei interese sunt lezate. Pentru procuror susţinerea acuzării nu este un scop în sine, or, și renunţarea întemeiată la învinuire, la fel ca și susţinerea acuzării, contribuie în egală măsură la realizarea scopului procesului penal. Prezentul studiu pune în discuţie mai multe aspecte importante aferente renunţării acuzatorului de stat la învinuire în faza judecării cauzei penale.Item CONCEPTUL ȘI CONȚINUTUL LIMITELOR JUDECĂRII CAUZEI CONFORM LEGISLAȚIEI PROCESUAL PENALE(CEP USM, 2019) Postică, AureliuÎn ce constau limitele judecării cauzei conform legislației procesual penale în vigoare? Conținutul acestei noţiuni poate fi determinat, în primul rând, pornind de la etimologia și esența cuvintelor ce o formează, precum și de la conținutul acelor prevederi de bază care se regăsesc în norma procesuală ce-i poartă denumirea. Noțiunea limitele judecării cauzei poartă două semnificaţii: în primul rând, că judecarea cauzei are loc doar în limitele stabilite de lege (art.325 alin.(1) CPP RM) și, în al doilea rând, aceste limite sunt stabilite pentru întregul proces de judecare a cauzei, incluz ând toate etapele lui –de la partea pregătitoare până la pronunțarea sentinței. În cadrul cercetării au fost supuse analizei conceptele de obiect şi subiect al judecării cauzei penale, limite ale probaţiunii, au fost studiate și evidențiate condițiile de judecare a cauzei în limitele învinuirii formulate (şi doar în privinţa inculpatului), fiind formulate concluzii și recomandări de lege ferenda pe segmentul aplicării și realizării prevederilor institutului prevăzut de art.325 alin.(1) CPP RM.