2. Articole

Permanent URI for this collectionhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/109

Browse

Search Results

Now showing 1 - 6 of 6
  • Thumbnail Image
    Item
    Definiţie şi condiţii ale concursului de infracţiuni
    (CEP USM, 2024-11-07) Roşioru, Mircea
    The Criminal Code of the Republic of Moldova, adopted by Law no. 985/2002, unlike the Criminal Code of 1961, presents an improved version on the platform of the plurality of crimes and, implicitly, that of the cumulation of crimes. Although the different forms of the cumulation of crimes have been studied carefully, the clarification of legal issues that circumscribe the components of crimes, especially in relation to the various forms of the crime, continues to present doctrinal controversies and ambiguities for practitioners. From the perspective of state criminal policy, it is a certainty that it is necessary to punish less severely the persons who en- tered the field of criminality for the first time and who committed only one act provided by the criminal law, in comparison to those people who committed two or more crimes. Or, unlike the persons who commit a single act provided for by the Criminal Code, the institute of the cumulation of crimes indicates a degree of increased dangerousness of the criminals, which is why, from a sanctioning perspective, the legislator has provided punitive mechanisms with more severe effects for those from follow. The research aimed to identify the considerations on the basis of which, as a matter of priority, practitioners would delimit the concepts of a unique, continuous or prolonged crime, as well as that of the cumulation of crimes. At the same time, was highlighted the importance of the institute of the cumulation of crimes from the perspective of its sanctioning regime, including on the background of the repeal of the „repetition of the crime” concept. Therefore, the study in question represents a scientifically reasoned point of view regarding the correct interpretation and application of Article 33 of the Criminal Code.
  • Thumbnail Image
    Item
    FORMELE UNITĂȚII INFRACȚIONALE ÎN DOCTRINA PENALĂ NAȚIONALĂ ȘI STRĂINĂ
    (CEP USM, 2022) Papanaga, Cristina
    Articolul analizează formele unităţii infracţionale întâlnite în doctrina penală naţională și internaţională. Lucrările autorilor la subiectul dat explică în plan comparat formularea legislativă a unităţii infracţionale, precum și soluţionarea unor dispute apărute în practică privind calificarea diferitelor forme de unitate a infracţiunii: infracţiune prelungită, infracţiune continuă, infracţiune complexă, infracţiune deviată, infracţiune progresivă, infracţiune de obicei, folosind, deci, analiza deductivă în acest sens. Scopul acestui studiu este îmbunătăţirea cadrului legislativ al instituţiei unităţii infracţiunii, împreună cu pedepsele aplicabile fiecărei forme de unitate a infracţiunii.
  • Thumbnail Image
    Item
    REGULI DE ÎNCADRARE A INFRACŢIUNII UNICE COMPLEXE
    (Î.S. „Tipografia Centrală”, 2022) Prisacari, Vadim
    În prezentul demers ştiinţific sunt identificate reguli de calificare a infracţiunii unice complexe. În esenţă, în conţinutul infracţiunii complexe intră cel puţin o altă faptă penală care se dizolvă în amalgamul infracţiunii nou create. Eliminarea infracţiunii alipite (reunite) sau absorbite decade calificarea celor săvârşite conform normei care incriminează infracţiunea complexă. În cazul infracţiunii complexe faptele penale absorbite/reunite îşi pierd din individualitate, neputând fi reţinute la calificare. Încadrarea celor comise, potrivit regulilor concursului de infracţiuni (conform normei care cuprinde infracţiunea complexă, dar şi conform normei ce conţine infracţiunea absorbită) este contrară (i) regulii de calificare, în ipoteza concurenţei dintr-o normă parte şi o normă întreg şi, implicit, (ii) principiului calificării exacte ca subspecie a principiului legalităţii incriminării, din perspectiva efectuării unei calificări în exces. Calificarea unei infracţiuni complexe trebuie să se facă potrivit normei ce cuprinde infracţiunea complexă, nu însă potrivit normelor ce formează infracţiunea complexă.
  • Thumbnail Image
    Item
    CONCURSUL ȘI CONCURENȚA NORMELOR ÎN CAZUL INFRACȚIUNII DE PRIVAȚIUNE ILEGALĂ DE LIBERTATE (art.166 DIN CODUL PENAL)
    (CEP USM, 2022) Copeţchi, Stanislav; Litvinciuc, Mihai
    În prezentul studiu este examinată problema concursului și a concurenței normelor vizând infracțiunile de privațiune ilegală de libertate. Se arată că pentru calificarea celor săvârșite în tiparul art.164 CP RM este important ca deplasarea să se facă dintr-un habitat în altul, adică din habitatul permanent sau provizoriu în care se afla victima în momentul capturării – în alt habitat, unde urmează a fi reținută (privată) ilegal. Este inaplicabil art.164 CP RM în ipoteza în care victima este „capturată”, „deplasată” și privată ilegal de libertate în același habitat. În acest caz devine aplicabil art.166 CP RM. Se demonstrează că art.166 CP RM poate să absoarbă art.152 și 155 CP RM. Pentru aceasta, atât vătămarea intenționată medie a sănătății, cât și amenințarea cu omor sau cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății persoanei (i) trebuie realizată până la privarea efectivă de libertate a victimei și, (ii) în vederea privării ilegale de libertate a victimei.
  • Thumbnail Image
    Item
    OBIECTUL JURIDIC SPECIAL AL INFRACȚIUNILOR PREVĂZUTE LA ART.264 DIN CODUL PENAL
    (CEP USM, 2021) Postovanu, Nicolae
    Obiectul juridic special al infracțiunilor prevăzute la art.264 din Codul penal al Republicii Moldova are un caracter complex. Acest obiect include două componente: obiectul juridic principal și obiectul juridic secundar. Obiectul juridic principal îl formează relațiile sociale cu privire la securitatea circulației rutiere sau a exploatării mijloacelor de transport. Securitatea circulației rutiere se exprimă în starea de lucruri condiționată de conducerea mijloacelor de transport, care asigură protecţia persoanelor împotriva accidentelor rutiere ce presupun încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport, în rezultatul căreia se cauzează vătămarea medie sau gravă ori decesul unei sau mai multor persoane. Securitatea exploatării mijloacelor de transport se exprimă în starea de lucruri condiționată de respectarea de către persoana care conduce mijlocul de transport a cerințelor tehnice de utilizare a acestuia, ceea ce asigură protecţia persoanelor împotriva accidentelor rutiere care presupun încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport, în rezultatul căreia se cauzează vătămarea medie sau gravă ori decesul unei sau mai multor persoane. Obiectul juridic secundar al infracțiunilor prevăzute la art.264 CP RM îl constituie relațiile sociale cu privire la sănătatea sau viața persoanei. Dacă prin aceeași încălcare a regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport se cauzează din imprudenţă, de exemplu, o vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii și decesul a două sau mai multor persoane, nu este corect să se aplice doar alin.(5) art.264 CP RM. În acest caz, trebuie invocat și alin.(1) art.264 CP RM.
  • Thumbnail Image
    Item
    APLICAREA RĂSPUNDERII PENTRU OMORUL PREVĂZUT LA lit . O ) alin .(2) art .145 DIN CODUL PENAL: ASPECTE TEORETICE ȘI PRACTICE
    (CEP USM, 2019) Brînza, Sergiu; Stati, Vitalie
    Scopul acestei investigații constă în anali za aspectelor teoretice și practice ale aplicării răspunderii pentru infracțiunea prevăzută la lit.o) alin.(2) art.145 CP RM: omorul săvârșit de către o persoană care anterior a săvârşit un omor intenţionat prevăzut la alin.(1) art.145 CP RM. Se ajunge la concluzia că repetarea infracțiunii (în măsura în care aceasta s - a păstrat în legea penală în vigoare) este o instituție complementară concursului de infracțiuni. Se relevă că opusul regulii prevăzute la alin.(1) art.33 CP RM presupune că dispoziția de la lit.o) alin.(2) art.145 CP RM devine aplicabilă în cazul în care sunt îndeplinite următoarele trei condiții: 1) omorul este săvârşit de o persoană care a comis anterior o infracţiune prevăzută la alin.(1) art.145 CP RM; 2) făptuitorul nu a fost condamnat a nterior pentru niciuna dintre faptele de omor care se repetă ; 3) nu a expirat termenul de prescripţie de tragere la răspundere penală stabilit la art.60 CP RM. Se arată că dispoziția de la lit.o) alin.(2) art.145 CP RM poate fi aplicată, de exemplu, în caz ul în care infracțiunea specificată la art.27 și la alin.(1) art.145 CP RM este urmată de o altă infracțiune prevăzută și ea la art.27 și la alin.(1) art.145 CP RM. Într - un asemenea caz, calificarea trebuie făcută în baza art.27 și lit.o) alin.(2) art.145 CP RM. Se demonstrează că dispoziția de la lit.o) alin.(2) art.145 CP RM se aplică îndiferent de numărul de omoruri care se repetă. Se concluzionează: nu este admisibil ca, în contextul aceleiași infracțiuni de omor, la calificare să se rețină atât circums tanța agravantă consemnată la lit.g) alin.(2) art.145 CP RM, cât și circumstanța agravantă prevăzută la lit.o) alin.(2) art.145 CP RM