Fenomenul migraţiei nu este un fenomen nou, dar și totodată, inedit pentru sistemul european de protecţie a drepturilor omului. Dreptul la azil nu a fost codificat în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În pofida faptului că în Convenţie nu sunt prevederi cu privire la dreptul de intrare și ședere a străinilor pe teritoriul statelor părţi, aceasta nu reprezintă un impediment de a garanta aplicabilitatea drepturilor garantate de acest tratat faţă de toate persoanele care se află sub jurisdicţia statului parte în corespundere cu art. 1 CEDO. Astfel, fiind un instrument de protecţie a drepturilor omului care în mod expres nu se referă la instituţia azilului și la fenomenul migraţiei, în calitate de instituţie complexă a dreptului internaţional, jurisprudenţa CtEDO vine cu o practică constantă la capitolul garantării drepturilor recunoscute în Convenţie faţă de diverse categorii de migranţi.
