2. Articole
Permanent URI for this collectionhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/109
Browse
10 results
Search Results
Item Mijlocul de săvârșire a infracțiunilor prevăzute la art. 264 din Codul Penal(CEP USM, 2021) Postovanu, NicolaeThe means of transport constitutes the means of committing the offenses provided in art. 264 of the Criminal Code. From the perspective of civil law, the means of transport can undoubtedly be a source of increased danger. However, the notion of source of increased danger cannot be used to designate a constitutive sign of the criminal component. In the case of the offenses provided in art. 264 of the Criminal Code (which are offenses committed essentially by imprudence), the perpetrator has a misconduct expressed in violation of the transport traffic or operational safety rules. When violating by imprudence these rules, the perpetrator either realizes that he uses the means of transport despite these rules, thoughtlessly considering that it will not have the effect of producing the prejudicial consequences provided in art. 264 of the Criminal Code, or does not realize that it uses the means of transport despite the transport traffic or operational safety rules, although it should and could provide that it will have the effect of producing prejudicial consequences provided in art. 264 of the Criminal Code.Item NOŢIUNEA „MIJLOC DE TRANSPORT” ÎN SENSUL ART. 132 DIN CODUL PENAL(CEP USM, 2021) Postovanu, NicolaeMeans of transport in the sense of art. 132 of the Criminal Code must: 1) have an engine with a cylinder capacity of at least 50 cm3; 2) to be subjects of the safety rules of the transport traffic or operational safety rules. In the sense of art. 132 of the Criminal Code, the notion “means of transport” can only mean a mechanical means of transport. For the purposes of this article, the term “means of transport” may not mean a non-mechanical means of transport. In art. 132 of the Criminal Code, the notion “self-propelled cars” does not have the meaning of “self-propelled means of transport”. Otherwise, the concept of “self- propelled cars” would duplicate the concept of “self-propelled means of transport” used in the same article. In art. 132 of the Criminal Code, the notion “self-propelled cars” has the meaning of mechanical means of transport assimilated to tractors, intended for the execution of construction, agricultural, forestry or other activities.Item EROAREA CU PRIVIRE LA PREZENȚA SAU LIPSA STĂRII DE EBRIETATE ÎN CAZUL INFRACȚIUNILOR PREVĂZUTE LA art. 264 COD PENAL(CEP USM, 2020) Postovanu, NicolaeItem DISCUȚII PRIVIND CONȚINUTUL OBIECTULUI JURIDIC GENERIC AL INFRACȚIUNILOR ÎN DOMENIUL TRANSPORTURILOR(CEP USM, 2019) Postovanu, NicolaeItem OBIECTUL JURIDIC SPECIAL AL INFRACȚIUNILOR PREVĂZUTE LA ART.264 DIN CODUL PENAL(CEP USM, 2021) Postovanu, NicolaeObiectul juridic special al infracțiunilor prevăzute la art.264 din Codul penal al Republicii Moldova are un caracter complex. Acest obiect include două componente: obiectul juridic principal și obiectul juridic secundar. Obiectul juridic principal îl formează relațiile sociale cu privire la securitatea circulației rutiere sau a exploatării mijloacelor de transport. Securitatea circulației rutiere se exprimă în starea de lucruri condiționată de conducerea mijloacelor de transport, care asigură protecţia persoanelor împotriva accidentelor rutiere ce presupun încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport, în rezultatul căreia se cauzează vătămarea medie sau gravă ori decesul unei sau mai multor persoane. Securitatea exploatării mijloacelor de transport se exprimă în starea de lucruri condiționată de respectarea de către persoana care conduce mijlocul de transport a cerințelor tehnice de utilizare a acestuia, ceea ce asigură protecţia persoanelor împotriva accidentelor rutiere care presupun încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport, în rezultatul căreia se cauzează vătămarea medie sau gravă ori decesul unei sau mai multor persoane. Obiectul juridic secundar al infracțiunilor prevăzute la art.264 CP RM îl constituie relațiile sociale cu privire la sănătatea sau viața persoanei. Dacă prin aceeași încălcare a regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport se cauzează din imprudenţă, de exemplu, o vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii și decesul a două sau mai multor persoane, nu este corect să se aplice doar alin.(5) art.264 CP RM. În acest caz, trebuie invocat și alin.(1) art.264 CP RM.Item LOCUL DE SĂVÂRȘIRE A INFRACŢIUNILOR PREVĂZUTE DE ART. 264 DIN CODUL PENAL AL REPUBLICII MOLDOVA(Institutul Naţional al Justiţiei, 2021) Postovanu, NicolaeÎn cazul infracţiunilor prevăzute de art. 264 din Codul penal al Republicii Moldova, locul de săvârșire determină limitele spaţiale de acţiune a regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport. Ca urmare, pentru a determina într-un caz concret dacă poate fi aplicat art. 264 din Codul penal, este necesar a determina limitele spaţiale de acţiune a regulilor concrete de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport încălcate de către subiect. Limitele date sunt stabilite în actele normative la care face referire art. 264 din Codul penal.Item OBIECTUL JURIDIC GENERIC ȘI OBIECTUL JURIDIC DE SUBGRUP AL INFRACȚIUNILOR PREVĂZUTE LA art.264 DIN CODUL PENAL(CEP USM, 2020) Postovanu, NicolaeObiectul infracțiunii îl constituie relațiile sociale cu privire la anumite valori sociale ocrotite de legea penală. Securitatea națională presupune starea de securitate nu doar a societății și a statului, ci și a persoanei împotriva amenințărilor de orice ordin, inclusiv a celor din domeniul transportului feroviar, naval, aerian și rutier. În orice caz, noțiunea de securitate dobândește semantism doar în legătură cu anumite entități sau domenii sociale. Nu poate exista o securitate abstractă care să nu fie raportată la un anumit reper social. Transportul feroviar, naval, aerian și rutier este unul dintre aceste repere. Relațiile sociale cu privire la securitatea în transportul feroviar, naval, aerian și rutier formează obiectul juridic generic al infracțiunilor prevăzute în Capitolul XII al Părții speciale a Codului penal al Republicii Moldova. Transportul rutier este unul dintre tipurile de transport care implică funcționarea unui sistem dinamic complex, constituit din pietoni şi vehicule (inclusiv de troleibuze) care, în procesul deplasării pe drumurile publice în condiţii stabilite, generează un ansamblu de relaţii juridico-sociale. Din relațiile sociale cu privire la securitatea în transportul feroviar, naval, aerian și rutier (ca obiect juridic generic al infracțiunilor prevăzute în Capitolul XII al Părții speciale a Codului penal al Republicii Moldova) derivă două obiecte juridice de subgrup: 1) relațiile sociale cu privire la securitatea în transportul feroviar, naval, aerian și rutier, care implică respectarea unor reguli aplicate în domeniul transporturilor (art. 262-267 şi 269 CP RM); 2) relațiile sociale cu privire la securitatea în transportul feroviar, naval, aerian și rutier, care nu implică respectarea unor reguli aplicate în domeniul transporturilor (art. 268, 270-272, 275 şi 276 CP RM).Item CAZUL FORTUIT ȘI STAREA DE EXTREMĂ NECESITATE ÎN CONTEXTUL INFRACȚIUNILOR PREVĂZUTE LA art.264 DIN CODUL PENAL(CEP USM, 2019) Postovanu, NicolaeTragerea la răspundere penală pentru fapta săvârşită fără vinovăţie ar avea ca efect incriminarea obiectivă și ar veni în contradicție cu principiul caracterului personal al răspunderii penale, stabilit la art.6 CP RM. În cazul infracțiunilor cu componență formală, prezența obligativității de a conștientiza caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale (criteriul obiectiv al neglijenței) și prezența posibilității de a conștientiza caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale (criteriul subiectiv al neglijenței) este ceea ce deosebește neglijența de fapta săvârşită fără vinovăţie. În cazul infracțiunilor cu componență materială, prezența obligativității de a prevedea survenirea urmărilor prejudiciabile (criteriul obiectiv al neglijenței) și prezența posibilității de a prevedea survenirea urmărilor prejudiciabile (criteriul subiectiv al neglijenței) este ceea ce deosebește neglijența de fapta săvârşită fără vinovăţie. În cazul neglijenței sunt prezente ambele aceste criterii. În cazul faptei săvârşite fără vinovăţie, lipsește fie criteriul obiectiv al neglijenței, fie criteriul subiectiv al neglijenței, fie ambele aceste criterii. În cazul săvârșirii faptei în stare de extremă necesitate nu putem vorbi despre lipsa vinovăției. Articolul 20 CP RM nu este o normă generală pentru art.38 CP RM. Vinovăția în cazul săvârșirii faptei în stare de extremă necesitate se poate exprima fie în intenție, fie în imprudență concretizată în încredere exagerată.Item CONȚINUTUL VINOVĂȚIEI ÎN CAZUL INFRACȚIUNILOR PREVĂZUTE LA art.264 DIN CODUL PENAL(CEP USM, 2019) Postovanu, NicolaePentru a fi considerată infracțiune, fapta prejudiciabilă prevăzută de legea penală trebuie să fie săvârșită cu vinovăție. Altfel spus, făptuitorul poate fi tras la răspundere penală doar pentru fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile în privința cărora a fost stabilită vinovăția lui. În art.264 CP RM este specificată imprudența față de urmările prejudiciabile exprimate în vătămarea medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii. În același timp, lipsește orice mențiune cu privire la atitudinea făptuitorului față de fapta prejudiciabilă prevăzută la art.264 CP RM – încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport. Articolul 19 CP RM nu caracterizează conținutul vinovăției în cazul infracțiunilor prevăzute la art.264 CP RM. În esență, infracțiunile prevăzute la art.264 CP RM trebuie considerate infracțiuni săvârșite din imprudență. Săvârșirea de către aceeași persoană (aceleași persoane), în același timp, a faptelor prevăzute la art.228, 235-244 din Codul contravențional și a faptelor prevăzute la art.149 sau la art.157 CP RM are ca efect însumarea pericolului social al acestor fapte și „fuzionarea” lor într-un produs calitativ nou, și anume – în infracțiunile prevăzute la art.264 CP RM. În cazul infracțiunilor prevăzute la art.264 CP RM, conținutul vinovăției include intenția sau imprudența față de fapta prejudiciabilă și doar imprudența față de urmările prejudiciabile.Item ÎNCĂLCAREA REGULILOR DE SECURITATE A CIRCULAŢIEI SAU DE EXPLOATARE A MIJLOACELOR DE TRANSPORT DE CĂTRE PERSOANA CARE CONDUCE MIJLOCUL DE TRANSPORT, SĂVÂRȘITĂ ÎN STARE DE EBRIETATE: CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE(CEP USM, 2019) Postovanu, NicolaeImpactul stării de ebrietate asupra săvârșirii infracțiunilor nu poate fi pus la îndoială. Luând în considerare acest impact, este importantă stabilirea conotațiilor juridico-penale ale stării de ebrietate. Din definiția noțiunii„stare de ebrietate” formulată în alin.(1) art.134 12CP RM poate fidedusă prezența următoarelor trei caracteristici: 1) caracteristica formală (consumul de alcool, de droguri și/sau de alte substanțe cu efecte similare); 2) caracteristica materială (dereglarea psiho-funcţională a organismului); 3) caracteristica cauzală (existența unei legături de cauzalitate între consumul de alcool, de droguri și/sau de alte substanțe cu efecte similare și dereglarea psihofuncţională a organismului). Esențială pentru constatarea stării de ebrietate în sensul alin.(1) art.134 12 CP RM este nu prezența în organism a alcoolului, a drogurilor sau a altor substanțe cu efecte similare, ci dereglarea psihofuncţională a organismului. Despre dereglarea psihofuncţională a organismului în rezultatul consumului unor astfel de substanțe se poate vorbi numai în cazul în care prezența stării de ebrietate a fost stabilită în conformiate cu reglementările în materie și în corespundere cu criteriile medicale aplicate în domeniul narcologiei. În Partea Generală a Codului penal al Republicii Moldovastarea de ebrietate este caracterizată ca circumstanță cu caracter alternativ (bivalent): starea de ebrietate poate fi considerată circumstanță agravantă doar atunci când făptuitorul își dă seama că substanțele pe care le consumă benevol și conștient pot provoca starea de ebrietate care, la rândul său, poate înlesni comiterea unei infracțiuni; în cazul în care lipsesc astfel de condiții, starea de ebrietate poate fi considerată circumstanță atenuantă.