Articolul reprezintă o pledoarie pentru revenirea la raţionalitate
în drept prin abordarea aspectului fundamental,
aspectului material al raţionalităţii în drept, acea raţionalitate
care permite identificarea unor criterii de evaluare
a legitimităţii dreptului şi a raportului dintre drept şi lege.
În acest context, este realizată o retrospectivă istorică a
evoluţiei conceptului raţionalităţii în drept, care demonstrează
necesitatea continuării acestui demers teoretic
până când nu va deveni realitate în condiţiile în care ne
propunem depăşirea rupturii dintre cadrul teoretic şi cel
aplicativ şi ieşirea din criză a dreptului. De asemenea, este
justificată necesitatea vitală de revenire la raţionalitate
în drept, inclusiv prin argumente de natură practică, dar
şi ştiinţifică. Totodată, studiul reprezintă un apel, o chemare
de revenire la raţionalitate şi responsabilitate în
cunoaşterea şi aplicarea dreptului şi de continuare a eforturilor
în vederea realizării acestui deziderat.
