Apelul reprezintă o fază importantă a procesului de înfăptuire a justiției, având menirea de a completa sistemul de garanții procesuale alături de celelalte căi de atac. Cu toate acestea, actualmente, apelul nu constituie un obiectiv prioritar al investigaţiilor ştiinţifice în Republica Moldova. Insuficiența preocupărilor, însă, nu este determinată de lipsa necesității de studiere a acestei instituții; or, cercetarea detaliată a normelor ce țin de judecarea apelului scoate la iveală un șir de carențe legislative, care duc la interpretarea greșită și aplicarea eronată a legislației în domeniu. În prezentul articol vom supune analizei anumite norme care reglementează etapa de intentare a apelului, prevederi care, în opinia autorului, necesită o implicare neîntârziată din partea autorităţii legislative.
