Hotărârea integrală este compusă din patru părți: partea introductivă, partea descriptivă, motivarea și partea dispozitivă. În motivare, instanța trebuie să indice circumstanțele cauzei astfel cum au fost stabilite de ea, probele pe care se bazează concluziile sale cu privire la aceste circumstanțe, argumentele prezentate de instanță pentru respingerea anumitor probe și legile de care s-a călăuzit judecătorul. Cu toate acestea avem o „cultură” consacrată a motivării limitate a hotărârilor, ceea ce explică de ce judecătorii evită să evidențieze argumentele prezentate la adoptarea hotărârii judecătorești. Prin urmare, vom prezenta modul în care diferite modalități de structurare a gândirii cu privire la problemele juridice, modul în care metodele de scriere și analiză juridică pot fi integrate în procesul de motivare a hotărârilor judecătorești pentru a îmbunătăți calitatea acestora.
