2. Articole
Permanent URI for this collectionhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/109
Browse
1 results
Search Results
Item TOWARDS A COMPREHENSIVE CONCEPT OF TERMINATION OF CONTRACTS(2012) Cazac, OctavianÎn prezentul articol examinăm accepţiunile termenului rezoluţiunii şi rezilierii contractului, diferitele definiţii propuse de doctrina mai multor jurisdicţii, şi ne expunem în susţinerea tendinţei moderne a unui concept atotcuprinzător al rezoluţiunii contractului. În mod tradiţional rezoluţiunea şi rezilierea este privită în trei accepţiuni: (1) drept subiectiv al părţii contractante de a declara ori cere rezoluţiunea sau rezilierea; (2) actul prin care partea contractantă declară sau cere rezoluţiunea sau rezilierea şi astfel îşi exercită dreptul subiectiv nominalizat; (3) rezultatul exercitării dreptului subiectiv asupra raporturilor contractuale. În sensul său de drept subiectiv, dreptul la rezoluţiune este un drept potestativ, întrucât el oferă posibilitatea de a modifica o situaţie preexistentă, şi se exercită prin intermediul unei manifestări unilaterale de voinţă a părţii îndreptăţite. În teoria clasică a doctrinei franceze şi româneşti, rezoluţiunea este văzută că o „sancţiune a neexecutării culpabile” a contractului sinalagmatic, care constă în desfiinţarea acestuia cu efect retroactiv. Rezoluţiunea intervine doar în cazul unei neexecutări culpabile, iar desfiinţarea contractului pe motiv de imposibilitate fortuită nu intră sub incidenţa rezoluţiunii. Doctrina europeană modernă analizată de către autor acceptă astăzi ideea potrivit căreia rezoluţiunea pentru neexecutare reprezintă un remediu obiectiv pentru neexecutarea obligaţiei, independent de motivele care au determinat-o; şi independent de imputabilitate. Suplimentar, acest remediu există şi fără vreo încălcare, în special în cazurile în care dreptul de rezoluţiune este rezervat prin contract. Autorul conchide că rezoluţiunea este o instituţie funcţională; în fiecare caz ea duce la stingerea raporturilor obligaţionale şi apariţie unui raport de lichidare. Temeiurile rezoluţiunii şi forma de exercitare a rezoluţiunii sunt variate. De regulă, un doctrinar va defini rezoluţiunea prin prisma unuia dintre temeiurile rezoluţiunii. Această definiţie însă nu va corespunde cu celelalte temeiuri ale rezoluţiunii. Patogenia raporturilor contractuale este prea variată. Totodată, rezoluţiunea poate opera şi fără patogenie, la discreţia unei părţi contractante ce şi-a rezervat dreptul de rezoluţiune ori reziliere a contractului.