2. Articole
Permanent URI for this collectionhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/109
Browse
2 results
Search Results
Item ÎNFĂPTUIREA JUSTIȚIEI RESTAURATIVE ÎN CAUZE PENALE: PROPUNERI DE LEGE FERENDA 1(CEP USM, 2017) Reniță, Gheorghe; Brînza, LiuboviInvestigația de față este consacrată analizei justiției restaurative, fiind valorificate în acest sens cadrul legislativ, practica judiciară și abordările doctrinare. Se relevă că justiţia restaurativă este un răspuns la infracțiune, care respectă demnitatea şi egalitatea fiecărei persoane, care clădeşte înţelegerea şi promovează armonia socială, prin vindecarea victimei, a făptuitorului şi a comunităţii. Se accentuează că justiţia restaurativă este un proces prin care părţile implicate într-un anumit ilicit penal sau contravențional decid în mod colectiv modul cum trebuie rezolvate consecinţele infracţiunii sau ale contravenției şi implicaţiile viitoare. Se subliniază că, în plan internațional, procesele restaurative implică medierea, reconsilierea, conferinţa şi cercurile de verdict. În contrast, în Republica Moldova, înfăptuirea justiției restaurative în cauze penale presupune recurgerea la mediere și împăcare. De asemenea, se scot în relief incongruențele legislative admise de legiuitor în privința împăcării și medierii în cauze penale, instituții ce produc aceleași consecințe juridice (încetarea procesului), însă care sunt diferite și nu trebuie confundate. Nu în ultimul rând, sunt formulate propuneri de lege ferendamenite să îmbunătățească calitativ cadrul actual de reglementare în materia justiției restaurative.Item EXPUNERE PE MARGINEA UNOR AMENDAMENTE OPERATE ÎN HOTĂRÂREA PLENULUI CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE „CU PRIVIRE LA PRACTICA JUDICIARĂ ÎN CAUZELE PENALE PRIVIND MINORII”, NR.39 DIN 22.11.2004(CEP USM, 2017) Copeţchi, Stanislav; Brînza, LiuboviÎn cadrul studiului efectuat sunt scoase în evidenţă unele explicaţii reflectate în Hotărârea Plenului Curţii Supremede Justiţie a Republicii Moldova nr.4 din 21.12.2015 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.39 din 22.11.2004 „Cu privire la practica judiciară în cauzele penale privind minorii”. Se arată că la calificare potrivit normei de la art.208 CP RM nu este necesar ca minorul să fi început pregătirea la săvârşirea infracţiunii la a cărei comitere a fost instigat. Se demonstrează că pe post de victimă a infracţiunii specificate la art.208 CP RM poate să apară atât minorul care a atins vârsta răspunderii penale necesară pentru a fi subiect al infracţiunii la a cărei comitere a fost instigat, cât şi minorul care nu a atins o asemenea vârstă. Se argumentează că pentru a opera agravanta specificată la alin.(2) art.208 CP RM este obligatorie prezenţa unei relaţii speciale între făptuitor şi victimă.