Statul de drept și democrația se prezumă că sunt întemeiate pe principiul preeminenței dreptului. În aceste circumstanțe, actul normativ, pentru a fi izvor de drept aplicabil cu consecințe legitime, trebuie să fie adoptat conform literei și spiritului procedurii prestabilite. Aceasta impune legitimitatea actului normativ și declară autenticitatea organului emitent. În articolul de față vom supune analizei teoretico-juridice legitimitatea legii privind răspunderea disciplinară a judecătorilor, adoptată prin angajarea răspunderii Guvernului.
