În prezentul articol este abordată problematica executării silite în natură a obligațiilor contractuale ca mijloc juridic acordat creditorului în cazul neexecutării contractului comercial internațional, prin prisma reglementărilor unor sisteme naționale de drept (Franța, Germania, sistemele de common law), precum și a reglementărilor de drept uniform (Convenţia Națiunilor Unite asupra contractelor de vânzare intenaţională a mărfurilor (Viena, 1980), Principiile UNIDROIT referitoare la contractele de comerţ internaţional şi Principiile Dreptului European al Contractului). În toate sistemele, cu excepţia celui german, executarea în natură este un drept şi nu o obligaţie a creditorului, acesta având posibilitatea să aleagă din arsenalul de sancţiuni puse la îndemâna lui pe aceea care îi satisface mai mult interesele.
