2. Articole
Permanent URI for this collectionhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/46
Browse
4 results
Search Results
Item Optimizarea procesului de oxidare catalitică a contaminanților emergenți farmaceutici (amoxicilina) în soluție apoasă [Articol](US Cahul, 2020-06-05) Mocanu, Larisa; Duca, Gheorghe; Gonța, Maria; Matveevici, Vera; Porubin-Schimbător, VeronicaAcest articol descrie un studiu de oxidare al amoxicilinei cu reagentul Fenton în mediul acid. Deoarece aceste reziduuri medicamentoase sunt ne-biodegradabile, oxidarea catalitică ar putea fi o alternativă de tratament foarte eficientă. Obiectivul principal al acestei cercetări a fost optimizarea parametrilor ce influențează procesul de oxidare al AMX. Au fost realizate mai multe studii experimentale pentru a determina efectul degradării/ mineralizării și concentrațiile optime de H2O2 și catalizator. Concentrațiile inițiale ale substanțelor reactante au fost variate în intervalul: 0,01 – 0,3 mM pentru Fe (II) și 1 – 5 mM pentru H2O2. PH-ul a fost ajustat la valoarea 2,2 utilizând H2SO4 de 0,1 N. În rezultatul cercetărilor de laborator, s-a constatat că raportul dintre Fe2+: H2O2: AMX este de 1:10:2. S-a ajuns la concluzia că efectul de răspuns al fiecărei variabile independente depinde de valoarea celeilalte, datorită existenței interacțiunilor încrucișate. Astfel, oricare dintre parametrii studiați ar putea influența pozitiv sau negativ degradarea amoxicilinei. Ca urmare a procesului de optimizăre al parametrilor fizico–chimici, s-a obținut că rata maximă de mineralizare/ oxidare a amoxocilinei a fost de 99%, iar rata de degradare a AMX– 88%.Item OPTIMIZAREA PROCESULUI DE OXIDARE CATALITICĂ A AMOXICILINEI ÎN SOLUȚII APOASE(CEP USM, 2020) Mocanu, Larisa; Gonța, Maria; Matveevici, VeraÎn articol sunt prezentat e rezultatele investigației proceselor de oxidare a amoxicilinei cu reagentul Fenton în mediul acid. R eziduuri le medicamentoase sunt nebiodegradabile ; astfel , u na din tre metodele de tratare a apelor reziduale este oxidarea catalitică . Obiectivul principal al acestei cercetări rezidă în optimizarea parametrilor fizico - chimici ce inf luen - ț ează procesul de oxidare a am oxicilinei ( AMX ) . Au fost realizate mai multe studii experimentale pentru a determina efectul degradării/ mineralizării și concentrațiile optime de H 2 O 2 și de catalizator ( reagentul Fenton) . Concentrațiile inițiale ale substanțelor reactante au fost variate în intervalul: 0 . 01 – 0 . 3 mM pentru Fe (II) și 1 – 5 mM pentru H 2 O 2 . Oxidarea catalitică a AMX s - a realizat la valaorea p H - ul ui care a fost ajustat ă la valoarea 2,2 . În rezultatul cercetărilor de laborator s - a constatat că raportul optim dintre Fe 2+ : H 2 O 2 : AMX este de 1:10:2. S - a ajuns la concluzia că efectul de răspuns al fiecărei variabile independente depinde de valoarea celeilalte, datorită existenței interacțiunilor simultane . Astfel, oricare dintre parametrii studiați ar putea influența pozitiv sau negativ degradarea amoxi - cilinei. În rezultatul procesului de optimizare a parametrilor fizico – chimici, la oxidarea catalitică a AMX s - a obținut că rata maximă de minerali zare/ oxidare a amoxi cilinei a fost de 96 %, iar rata de degradare a AMX – de 90%.Item EPURAREA EFLUENTULUI TEXTIL PRIN APILCAREA METODELOR DE ELECTROFLOTARE, OXIDARE CATALITICĂ ŞI DE ADSORBŢIE PE CĂRBUNE ACTIV(CEP USM, 2019) Duca, Gheorghe; Matveevici, Vera; Gonța, Maria; Mocanu, LarisaS-a studiat procesul diminuării concentrației unor poluanți organici (coloranți și substanțe auxiliare) care se conțin în apele reziduale textile, iar în acest scop au fost aplicate metodele electrochimice bazate pe electroflotare. Cercetările experimentale au fost realizate într-o celulă electrochimică fără diafragmă cu electrozi monopolari. A fost determinată influența floculantului de tip cationic (PDAMDAC) și a aldehidei formice asupra eficienței procesului de epurare. Au fost stabilite condițiile optime de înlăturare a poluanților în funcție de timpul de electroflotare, intensitatea curentului electric, concentrația floculantului, concentrația aldehidei formice. În rezultatul cercetărilor ştiinţifice s-a constatat că eficiența de îndepărtare a poluanților din sistemele RD–NaLS – DMPA– Degl– AF este influențată de concentrația PDAMDAC. În prezenţa floculantului PDADMAC eficiența se măreşte odată cu creșterea concentrației şi sistemele model se epurează prin combinarea metodelor de electroflotare şi adsorbţie pe cărbune activ, iar în lipsa floculantului – prin combinarea metodelor de electroflotare, oxidare catalitică şi adsorbţie.Item ÎNLĂTURAREA COLORANŢILOR TEXTILI ŞI A SURFACTANŢILOR DIN SOLUŢIILE-MODEL PRIN METODELOR FIZICO-CHIMICE(CEP USM, 2015) Matveevici, Vera; Gonţa, Maria; Mocanu, Larisa; Iamberţev, VioricaCercetările de laborator au fost realizate pe sisteme-model ce conţin coloranţi textili ca componenţi de bază, iar în calitate de compuşi auxiliari au fost utilizate substanţe tensioactive şi poliacooli. Concentraţia componenţilor organici din sistemele studiate se micşorează în rezultatul utilizării metodelor fizicochimice avansate. În prima etapă s-a realizat procesul de electroflotare, care are loc sub acţiunea gazelor electrolitice, urmat de oxidarea cu reagentul Fenton sau dioxid de titan la iradierea cu razele UV(Λ=365 nm). Probele care nu s-au epurat până la normele admisibile au fost supuse procesului de adsorbţie ulterioară a compuşilor remanenţi pe cărbunii activi. În rezultatul cercetărilor ştiinţifice s-a constatat ca gradul de epurare a apei de compuşi organici depinde de timpul de electroflotare şi de concentraţia surfactanţilor. Amestecul de coloranţi activi şi surfactanţi cationici din soluţiile-model poate fi epurat prin combinarea metodelor de electroflotare şi adsorbţie pe cărbunii activi, iar soluţiile, care conţin amestec de coloranţi direcţi şi activi şi surfactanţi anionici, pot fi epurate prin combinarea metodelor de electroflotare, oxidare catalitică cu peroxid de hidrogen şi adsorbţie pe cărbuni activi. În prezenţa polialcoolilor (etilenglicol) efectul de înlăturare a amestecului de coloranţi, surfactanţi şi etilenglicol se micşorează; astfel, soluţiile nu se epurează până la normele sanitare.