2. Articole
Permanent URI for this collectionhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/46
Browse
7 results
Search Results
Item Modelarea proceselor de autopurificare a apelor în prezența compușilor tiolici [Articol](Editura USM, 2023) Lis, Angela; Duca, Gheorghe; Gladchi, Viorica; Bunduchi, Elena; Blonschi, VladislavSubstanțele tiolice prezente în sistemele acvatice naturale se împart în două categorii: substanțe autohtone precum cisteina (Cys) și glutationul (GSH) și substanțe alohtone precum tioureea (TU) și acidul tioglicolic (ATG). În lucrarea dată sunt prezentate rezultatele studiului influenței Cys, GSH, TU și ATG asupra proceselor de transformare fotochimică în diverse sisteme model cu scopul estimării rolului lor în procesele de autopurificare chimică a sistemelor acvatice. Rezultatele obținute denotă faptul că Cys, GSH și TU se supun fotolizei directe, iar ATG - nu. După valorile randamentelor cuantice, s-a stabilit că probabilitatea desfășurării fotolizei directe a Cys și GSH este minimă, deoarece acestea sunt mult subunitare, la iradierea cu SS, Filtrul AM1.5 D, care simulează radiațiile solare. Ca rezultat s-a demonstrat că TU, Cys, GSH și ATG, în condițiile sistemelor acvatice naturale se vor supune predominant fotolizei induse cu H2O2. După parametrul timpul de înjumătățire al tiolilor, persistența acestora în apă va crește în șirul TU-Cys-GSH-ATG, cel mai ușor fotodegradabil fiind TU, iar cel mai persistent – ATG. Rezultatele practice confirmă faptul că tiolii studiați interacționează cu ionii de Cu(II) și Fe(III) și formează complecși, care sunt mult mai reactivi la interacțiune cu radicalii OH în comparație cu tiolii esențiali. Ca rezultat a cercetărilor s-a demonstrat că substanțele tiolice, după comportamentul său în procesele de autopurificare a sistemelor acvatice, se împart în două grupe: TU și GSH, care sunt acceptori efectivi de radicali OH, respectiv, conduc la diminuarea intensității proceselor de autopurificare chimică ale sistemelor acvatice și Cys și ATG, care participă la regenerarea radicalilor OH, respectiv intensifică procesele de autopurificare chimică ale sistemelor acvatice.Item Determinarea constantelor de viteză KOH+S cu unele antibiotice prin metoda acceptorilor concurenți [Articol](CEP USM, 2023) Isac-Guțul, Tatiana; Tutovan, Elena; Nica, DenisProcesele de oxidare avansată (AOP) sunt utilizate pe scară largă pentru degradarea antibioticilor și altor micropoluanți din apele superficiale și reziduale. Gradul de degradare a unui medicament de către un AOP poate fi prezis reeșind din valoarea constantei de viteză de interacțiune a radicalilor hidroxilici cu substratul corespunzător - kOH+S și, de asemenea, în baza altor proprietăți fizico-chimice care însoțesc procesul de degradare. Prin urmare, aceși factori sunt importanți pentru proiectarea schemelor tehnologice de tratare a apei poluate. Mai mult ca atât, un substrat cu valoarea kOH+S cunoscută poate fi utilizat pentru a evalua aplicabilitatea și eficiența AOP și elucidarea cineticii și mecanismului de degradare a poluantului dat. În lucrarea dată s-a urmărit viteza de oxidare a N,N –dimetil-p-nitrozoanilinei (PNDMA) în procesul de fotoliză a peroxidului de hidrogen în apă distilată și în apă poluată - soluții apoase care conțin diferite cantități ai unor sulfonamide(acetazolamidă (AC) și ftalilsulfatiazol (FL)) și fluorchinolone (moxifloxacină (MOX) și ciprofloxacină (CPF)) în sistemul UV - H2O2. Concentraţia mdicamentelor a variat între 2,5 mg/L şi 25 mg/L. În calitate de sursă de iradiere s-a utilizat lampa cu vapori de mercuri de înaltă presiune „ДРТ-1000”. Folosind meoda acceptorilor concurenți în baza curbelor cinetice, au fost determinate constantele de interacțiune a radicalilor •OH cu medicamentele menționate: kOH+AC = 8.5×109 L/mol×s; kOH+FL = 8.5×109 L/mol×s; kOH+MOX = 1.42 ×109 L/mol×s.; kOH+CPF = 6.3 ×109 L/mol×s. A fost calculată capacitatea de inhibiţie a apelor naturale Σ ki[Si] în procesul de autopurificare în istemele-model utilizate. Valorile calculate ale constantelor respective variază între (5.4-17.7)×106 s-1.Item Влияние химического состава поверхностных вод на интенсивность фотолиза глутатиона [Articol](CEP USM, 2022) Блонски, Владислав; Гладки, Виорика; Чистяков, МаксимA fost studiată influența ionilor metalelor de tranziție (Cu(II) și Fe(III)) și mineralizării apelor asupra intensității trans- formărilor fotochimice ale glutationului pe sisteme model. S-a stabilit că prezența ionilor de Cu(II) contribuie la creșterea vitezei de fotoliză a tiolului de 3,8 ori (kf=(3,90±0,10)·10-4s-1), iar prezența ionilor de Fe(III) de 8,5 ori (kf=(3,32±0,09)·10-4s-1) comparativ cu sistemele catalitice neiradiate, unde în sistemul cu ionii de Cu(II) intensitatea fotolizei constituie kr=(1,02±0,07)·10-4s-1 și, respectiv, kr=(0,39±0,06)·10-4s-1, pentru sistemul cu ionii de Fe(III). A fost stabilit că mineralizarea apelor, condiționată de ionii HCO3-, contribuie la creșterea substanțială a vitezei fotolizei glutationului (kf=(1,14±0,02)·10-3s-1). A fost stabilit că macrocomponenții apelor, exprimați prin ionii HCO3-, la valorile pH-ului bazic, contribuie la inhibiția formării radicalilor liberi, cu generarea altor forme cu o activitate mai scăzută, dintre care radicalul CO3.Item Влияние химического состава поверхностных вод на интенсивность фотолиза глутатиона [Articol](CEP USM, 2022) Блонски, Владислав; Гладкий, Виорика; Чистяков, МаксимA fost studiată influența ionilor metalelor de tranziție (Cu(II) și Fe(III)) și mineralizării apelor asupra intensității transformărilor fotochimice ale glutationului pe sisteme model. S-a stabilit că prezența ionilor de Cu(II) contribuie la creșterea vitezei de fotoliză a tiolului de 3,8 ori (kf=(3,90±0,10)·10-4s-1), iar prezența ionilor de Fe(III) de 8,5 ori (kf=(3,32±0,09)·10-4s-1) comparativ cu sistemele catalitice neiradiate, unde în sistemul cu ionii de Cu(II) intensitatea fotolizei constituie kr=(1,02±0,07)·10-4s-1 și, respectiv, kr=(0,39±0,06)·10-4s-1, pentru sistemul cu ionii de Fe(III). A fost stabilit că mineralizarea apelor, condiționată de ionii HCO3 -, contribuie la creșterea substanțială a vitezei fotolizei glutationului (kf=(1,14±0,02)·10-3s-1). A fost stabilit că macrocomponenții apelor, exprimați prin ionii HCO3 -, la valorile pH-ului bazic, contribuie la inhibiția formării radicalilor liberi, cu generarea altor forme cu o activitate mai scăzută, dintre care radicalul CO3 .-.Item Degradarea antibioticului ftalilsulfatiazol în sistemul foto-fenton în soluții apoase [Articol](CEP USM, 2021) Isac-Guţul, Tatiana; Tutovan, Elena; Nica, DenisÎn lucrare s-a realizat degradarea ftalazolului (FL) ca reprezentant al sulfonamidelor în sistemul foto-Fenton. S-a determinat gradul de degradare (GD) a medicamentului în sistemele FL- H2O2 -UV și FL-Fe2+ -H2O2-UV. Astfel, în prezența iradierii GD constituie 32-67% la variaţia concentrației ftalazolului între (9,6810-5- 110-3) mol/L, iar în sistemul FL-H2O2-UV constituie 69-88% la variația concentraţiei oxidantului de la (0,25-1,5)10-3 mol/L. Conform rezultatelor obținute, se observă că GD a preparatului crește considerabil în prezența oxidantului și a catalizatorului. A fost studiată dependența vitezei de reacție ca funcție de concentrația ionilor de Fe2+, oxidantului și a ftalilsulfatiazolului. S-a cercetat cinetica formală de degradare a preparatului dat în sistemul foto-Fenton la diferite rapoarte [H2O2]/[(Fe2+] în intervalul 10:100, raportul optim [H2O2]/[(Fe2+] s-a dovedit a fi 1:80 la pH=4, iar viteza maximă de reacție în sistemul FL-Fe2+-H2O2-UV se observă la valorile pH-ului între 2 și 4. Datele obținute au permis de a prezenta ecuația pentru vitezaprocesului ca funcție a tuturor componenților sistemului în felul următor:Item Studiul cineticii oxidării unor sulfonamide în sistemul SN-H2O2-UV [Articol](CEP USM, 2020) Guțul-Isac, Tatiana; Tutovan, ElenaSulfamidele (SN) reprezintă o clasă de antibiotice sintetice bacteriostatice cu un spectru larg, în a căror structură se regăsește grupa funcțională sulfonamidă.Mai mulți derivați ai SN sunt utilizați ca agenți antiprozoși și erbicizi, ca antifungi și ulilizarea lor frecventă duce pâna la urmă la un impact negativ asupra mediului ambiant . În prezenta lucrare au fost determinat elegitățile cinetice ale degradării reprezentanților solfonamidelor –aftal ilsulfti azolului (FL)și a acetazola mid ei(AC)în sistemele SN-hși SN-H2O2-h. În calitate desursă de iradiere cu raze UV s-a folosit lampa cu mercur de uteriu de presiune înaltă «ДРТ–1000». S-a stabilitcă gradul de oxidare al sulfonamidelor constituie 60–78% la variaţia concentraţiei de la 1∙10-4mol/L până la 3,75∙10-4mol/L.Pentru o oxidare mai completă în sistem a fost adăugat H2O2 în calitate de oxidant pur din punct de vedere ecologic în concentrații cuprinse în tre 5∙10-4 și 5∙10-3mol/L.Cu mărirea concentrației oxidantului crește și gradul de degradare a substratelor până la 69-88 %. Datele experimentale au permis determinarea vitezei de reacție ca funcție de concentrațiile inițiale a lesubstanțelor utilizate. Au fost determinate particulele principale intermediare generate în sistem și a fost propus mecanismul procesului de oxidare.Item Studiul cineticii oxidării unor antibiotic din clasa fluorchinolonelor în sistemul FQ-H2O2-UV [Articol](CEP USM, 2020) Isac-Guțul, Tatiana; Tutovan, ElenaFluorchinolonele (FQ) reprezintă o clasă de antibiotice care manifestă un spectru larg de activitate antibacteriană. Datorită utilizării abundente a FQ, a cesteapătrund în mediul acvatic, prezentândun pericol pentru ecosisteme şi sănătatea umană,cauzând aparițiaşi răspândirea bacteriilor rezistente la aceste medicamente. De aceea, este important a soluționa problema apărută prin oxidarea profundă a FQ aplicând metode de oxidare avansată (AOPs). În procedeele AOPs se aplică sistemele UV, UV/H2O2, O3/UV, Fenton, foto-Fenton, în care se generează radicali liberi, iar în ultimele două decurg procese ciclice cu regenerarea ionilor Fe2+. Aplicarea sistemelor menţionate este promițătoare în vederea soluționării problemei privind tratarea apelor reziduale ale industriei farmaceutice. În lucrarea de față s-a studiat, aplicând metoda spectrofotometrică, cinetica oxidării a patru antibiotice din clasa FQ – ofloxacina (OF), levofloxacina (LFX), ciprofloxacina (CPF) și moxifloxacina (MOX) sub acțiunea radiațiilor UV şi în sistemul UV-H2O2. Concentraţia antibioticelor a variat între 12,5 mg/L şi 30 mg/L. În calitate de sursă de iradiere a fost utilizată lampa cu vapori de mercuri de înaltă presiune „ДРТ-1000”.