2. Articole
Permanent URI for this collectionhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/46
Browse
4 results
Search Results
Item Oxidarea catalitică omogenă a substanțelor medicamentoase din sisteme apoase model [Articol](Editura USM, 2023) Mocanu, Larisa; Gonța, Maria; Matveevici, VeraAplicarea AOPs este o alternativă eficientă pentru reducerea sau eliminarea poluanților emergenți din efluenți reziduali de proveniență farmaceutică. Conform normelor sanitare Europene, preparatele farmaceutice trebuie să lipsească complet din apele potabile și bazinele acvatice. Ca urmare, s-a studiat reducerea poluanților emergenți (PE) prin aplicarea oxidării Fenton și Fenton/UV în funcție de diferiți parametri fizico-chimici în prezența surfactanților. Rezultatele științifice prezintă studiul legităților cinetice a proceselor de oxidare avansată a sistemelor simple cu conținut de amoxicilină, cefalexină, diclofenac sodic, precum și a sistemelor mixte amoxicilină : cefalexină : diclofenac sodic, în prezența surfactanților, prin oxidare catalitică omogenă: a) fără surse de energie PE/H2O2/Fe2+ și b) cu diferite surse de energie (radiații UV (λ = 254 și 365 nm)) în sistemele PE/UVPE/H2O2/UV și PE/H2O2/Fe2+/UV; radiație ultrasonică (50/60 kHZ) PE/H2O2/US. Procesele de degradare și oxidare/mineralizare a PE au fost studiate în funcție de diferiți parametri fizico-chimici, cum ar fi: timpul de reacție, valoarea pH-ului, concentrația oxidantului (H2O2), a catalizatorului (ioni Fe2+), intensitatea razelor UV, concentrația substratului, lipsa și prezența surfactanților. La oxidarea Fenton a PE din soluție apoasă simple și mixte, s-a constatat că atât performanța de degradare, cât și gradul de oxidare/mineralizare depinde de raportul molar dintre reactanți [H2O2]0/[Fe2+]0 și substrat. În prezența razelor UV, viteza reacției de oxidare se mărește și aceasta duce la micșorarea timpul de oxidare de 4-5 ori. S-a stabilit că concentrația inițială a substratului din sistemele model simple influențează viteza de oxidare, iar dependența vitezei de oxidare de concentrația PE în coordonatelelnW = f (lnC) reprezintă o linie dreapta, ceea ce ne indică ca reacția de oxidare este de ordinul 1. În prezența surfactantului anionic SBS care conține inele benzenice, valorile CCOt a sistemul mixt de medicamente [AMX : CLX : DFC: SBS]0 s-au redus cu trei unități, timp de 30 min, iar oxidarea/mineralizarea s-a realizat, în medie, 84%, comparativ cu sistemul mixt [AMX : CLX : DFC]0. Prezența surfactantului cationic în sistemele mixte [AMX : CLX : DFC: SBS : CTAB]0 din a cărei structură lipsește inelul benzenic, mărește valorile CCOt. Aceste măriri sunt cauzate de lipsa inelelor benzenice din structura surfactantului CTAB, care sunt destul de stabile și se supun atât oxidării, cît și mineralizării mai lent, chiar și în prezența radicalilor OH.Item Îndepărtarea cefalexinei din soluții apoase utilizând procesul fotocatalitic fenton [Articol](2021) Mocanu, Larisa; Gonța, Maria; Matveevici, Vera; Duca, Gheorghe; Porubin-Schimbător, VeronicaÎn această lucrare s-a studiat procesul de degradare și oxidare/mineralizare a cefalexinei (CLX) din sisteme model prin procese de oxidare avansată cu utilizarea reagentului Fenton la iradiere cu raze UV (λ=254 nm). S-au determinat condițiile optime de oxidare fotocatalitică a CLX în funcție de diferiți parametri fizico-chimici: pH-ul mediului de reacție, timpul de reacție, concentrația oxidantului (H2O2), a catalizatorului (ioni Fe(II)) și a substratului. După cum s-a stabilit, creșterea concentrației de H2O2 față de cea optimă inhibă formarea radicalilor hidroxil și duce la generarea radicalilor HO2 •, care au un potențial de oxidare mai mic comparativ cu •OH. Iar pe măsură ce concentrația catalizatorului crește față de cea optimă, excesul de ioni Fe(II) reacționează cu radicalul hidroxil și, prin urmare, se reduce eficiența procesului. În baza rezultatelor obținute la foto-oxidarea catalitică a sistemului ce conține 50 mg/L CLX în prezența a 3,4 mg/L peroxid de hidrogen și 5,6 mg/L ioni Fe(II) timp de 60 min în mediul acid (pH=2,5) a fost determinată eficiența de degradare de 88 % și eficiența de oxidare/mineralizare de 83 %. La fel, s-au calculat constantele de viteză în funcție de parametrii fizico-chimici optimizați.Item Optimizarea procesului de oxidare catalitică a contaminanților emergenți farmaceutici (amoxicilina) în soluție apoasă [Articol](US Cahul, 2020-06-05) Mocanu, Larisa; Duca, Gheorghe; Gonța, Maria; Matveevici, Vera; Porubin-Schimbător, VeronicaAcest articol descrie un studiu de oxidare al amoxicilinei cu reagentul Fenton în mediul acid. Deoarece aceste reziduuri medicamentoase sunt ne-biodegradabile, oxidarea catalitică ar putea fi o alternativă de tratament foarte eficientă. Obiectivul principal al acestei cercetări a fost optimizarea parametrilor ce influențează procesul de oxidare al AMX. Au fost realizate mai multe studii experimentale pentru a determina efectul degradării/ mineralizării și concentrațiile optime de H2O2 și catalizator. Concentrațiile inițiale ale substanțelor reactante au fost variate în intervalul: 0,01 – 0,3 mM pentru Fe (II) și 1 – 5 mM pentru H2O2. PH-ul a fost ajustat la valoarea 2,2 utilizând H2SO4 de 0,1 N. În rezultatul cercetărilor de laborator, s-a constatat că raportul dintre Fe2+: H2O2: AMX este de 1:10:2. S-a ajuns la concluzia că efectul de răspuns al fiecărei variabile independente depinde de valoarea celeilalte, datorită existenței interacțiunilor încrucișate. Astfel, oricare dintre parametrii studiați ar putea influența pozitiv sau negativ degradarea amoxicilinei. Ca urmare a procesului de optimizăre al parametrilor fizico–chimici, s-a obținut că rata maximă de mineralizare/ oxidare a amoxocilinei a fost de 99%, iar rata de degradare a AMX– 88%.Item OPTIMIZAREA PROCESULUI DE OXIDARE CATALITICĂ A AMOXICILINEI ÎN SOLUȚII APOASE(CEP USM, 2020) Mocanu, Larisa; Gonța, Maria; Matveevici, VeraÎn articol sunt prezentat e rezultatele investigației proceselor de oxidare a amoxicilinei cu reagentul Fenton în mediul acid. R eziduuri le medicamentoase sunt nebiodegradabile ; astfel , u na din tre metodele de tratare a apelor reziduale este oxidarea catalitică . Obiectivul principal al acestei cercetări rezidă în optimizarea parametrilor fizico - chimici ce inf luen - ț ează procesul de oxidare a am oxicilinei ( AMX ) . Au fost realizate mai multe studii experimentale pentru a determina efectul degradării/ mineralizării și concentrațiile optime de H 2 O 2 și de catalizator ( reagentul Fenton) . Concentrațiile inițiale ale substanțelor reactante au fost variate în intervalul: 0 . 01 – 0 . 3 mM pentru Fe (II) și 1 – 5 mM pentru H 2 O 2 . Oxidarea catalitică a AMX s - a realizat la valaorea p H - ul ui care a fost ajustat ă la valoarea 2,2 . În rezultatul cercetărilor de laborator s - a constatat că raportul optim dintre Fe 2+ : H 2 O 2 : AMX este de 1:10:2. S - a ajuns la concluzia că efectul de răspuns al fiecărei variabile independente depinde de valoarea celeilalte, datorită existenței interacțiunilor simultane . Astfel, oricare dintre parametrii studiați ar putea influența pozitiv sau negativ degradarea amoxi - cilinei. În rezultatul procesului de optimizare a parametrilor fizico – chimici, la oxidarea catalitică a AMX s - a obținut că rata maximă de minerali zare/ oxidare a amoxi cilinei a fost de 96 %, iar rata de degradare a AMX – de 90%.