2. Articole
Permanent URI for this collectionhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/52
Browse
5 results
Search Results
Item SERVICIILE SOCIALE PRESTATE DE BISERICA ORTODOXĂ ÎN CONLUCRARE CU INSTITUȚIILE STATULUI(CEP USM, 2024) Botea, VeaceslavThe Orthodox Church, as a religious institution, is not limited only to the dimension of worship, but also extends its involvement in the social field, responding to the diverse needs of society. In a context where problems such as poverty, marginalization and lack of access to basic resources become more and more acute, the social services offered by the Orthodox Church become an essential factor in supporting those affected. Social Context and Community Needs: To fully understand the contribution of the Orthodox Church, we must analyze the social context in which it carries out its social activities. The diverse needs of local communities, as well as the challenges faced by vulnerable individuals, will underpin our argument. In the 21st century, with the complex challenges of contemporary society, the Orthodox Church is becoming increasingly present in the sphere of social services, surpassing its traditional spiritual mission, the contribution of the Orthodox Church in providing social services, highlighting its impact on local communities.Item CONTEXTUL SPIRITUAL SPECIFIC FILOSOFIEI WITTGENSTEINIENE: ANALIZĂ, CUNOAȘTERE ȘI GÂNDIRE CRITICĂ(CEP USM, 2022) Rusu, GabrielaWittgenstein a scris într-o epocă în care logica matematică cunoaște o expansiune și o etapă prolifică în calea dezvoltării sale. Frege a remarcat aplecarea lui Wittgenstein direcționându-l către marii gânditori ai respectivei perioade: Whitehead și Russell. La scurt tip după întâlnirea lui Russell cu Wittgenstein, filosoful britanic l-a considerat pe Wittgenstein un geniu cu o gândire briliantă. Wittgenstein și-a propus să aducă modificări asupra logicii lui Russell. Filosoful austriac și-a pus în minte să extindă eforturile sale filosofice de la bazele logicii la natura lumii. Wittgenstein a dorit ca limbajul să constituie nimbul filosofiei. Până la abordarea wittgensteiniană limbajul ocupa un loc secund în aria de interes filosofică. Wittgenstein urma să se dedice necesității și complexității limbajului. Logica experienței umane putea fi decriptată doar dacă era luat în seamă limbajul în care aceasta era formulată. Wittgenstein avea ca deziderat existența unei limbaj exact cu ajutorul căreia putea să povestească realitatea în toate dimensiunile vieții. Limbajul precis, propus de Wittgenstein, avea să provoace un ecou în filosofie. Atât Wittgenstein cât și Russell doreau să explice realitatea pornind doar de la legile logice. Wittgenstein lecturase operele lui Freud însă în lumina logicii a concluzionat că psihanaliza este la fel de lipsită de fecunditate la fel ca și psihologia. Wittgenstein nu s-a dedicat psihologiei cercetării, chiar dacă aceasta era în vizorul contemporanilor acelei perioade. Filosoful austriac a preluat de la precursorii săi numeroase aspecte cum ar fi: ideea că sensul unei propoziţii depinde şi de posibilitatea acceptării falsităţii sale. Ideea lui Wittgenstein că propoziţiile şi în general limbajul au funcţia de a reprezenta faptul, realitatea de care vorbesc este de asemenea corelată cu opinia predecesorilor săi.Item IPOSTAZE ALE TĂCERII ÎN LIMITELE GÂNDIRII CRITICE(CEP USM, 2022) Rusu, VladMulțimea distragerilor specifice perioadei contemporane are un efect bizar. Între prieteni, cunoștințe și nenumăratele persoane care ne înconjoară – mai ales în marile aglomerări urbane –, între televizor, radio și internet, mereu ocupați, mereu surescitați, descoperim, în momentele grele, că experimentăm singurătatea în mijlocul mulțimii, acel paradox care ne demonstrează că nu este suficientă existența altcuiva în preajmă (real sau virtual) pentru a ne ajuta să simțim cu adevărat binefăcător prezența sa. Prea adesea suntem asaltați de persoane (indiferente, de fapt) care urmăresc să ne atragă într-un grup, fără a fi interesate de noi înșine, neapărat, ci de înscrierea noastră în catastifele înșelătoare ale acestui veac, de încolonarea noastră sub un stindard, adăugându-ne unui număr, nu unui mediu social. Iar solitudinea de facto devine alienare, îmbolnăvindu-ne de însingurare efectivă și afectivă. De aici apare imposibilitatea adaptării la acest mod toxic de existență, urmată de autodistrugere. Omul trăiește cu intensitate momentele vieții și are impresia că predecesorii săi nu s-au confruntat cu astfel de provocări. ,,Viața noastră simte deocamdată că are dimensiuni mai mari decât cele din trecut”.1 Remediul este simplu – deși, poate, ancestral, nu modern: întoarcerea către Dumnezeu. Unicul aspect cu adevărat pozitiv al acestei vieți constă în cunoașterea și chemarea Tatălui ceresc atunci când ne este bine, ca și atunci când ne este greu. În această situație, singurătatea în mijlocul mulțimii și singurătatea reală, ambele acute, nu vor mai însemna mare lucru, vor fi reduse ca intensitate căci va fi alături de noi Însuși Creatorul și binefăcătorul nostru. Căci, potrivit unei bine aserţiuni biblice: „Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18:20). Uneori, dincolo de prezentul dezlănțuit în tăceri zgomotoase, apar lumini printre idei și gânduri printre nori, care ne îndeamnă să nu ne pierdem nădejdea și care ne determină să ne ținem agățați de țelul nostru. Vine un moment, observăm, când pare necesar să îți declari răspicat adeziunea la o idee ori la alta, opusă. Sunt lucruri care ne pot modifica felul de a fi sau pot schimba felul în care suntem percepuți – dar asta nu înseamnă, neapărat, că am devenit, din acel moment, cu adevărat diferiți.Item TEORIA ÎNTEMEIATĂ: ABORDĂRI ISTORIOGRAFICE(CEP USM, 2019) Chira, AlionaDezvoltarea domeniului de cercetare socială a fost influențată de aplicarea unor noi modele de abordare a fenomenelor sociale, în special cu referire la abordarea calitativă. În acest traseu se înscrie și teoria întemeiată, dezvoltată în secolul al XX-lea de către sociologii americani Glaser B.G. şi Strauss A.L. ca reacție la abordările cantitativiste asupra fenomenelor sociale. În articol sunt analizate etapele de apariție și dezvoltare a teoriei întemeiate, evidențiindu-se noile curente. De asemenea, autorul prezintă particularitățile în definirea acestei metode de cercetare și interpretare a datelor, în vederea formulării unui model explicativItem ANALIZA CONTEXTULUI ȘI OPORTUNITĂȚI DE INTEGRARE A EDUCAȚIEI DE GEN ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PROFESIONAL TEHNIC DIN REPUBLICA MOLDOVA(CEP USM, 2018) Ganea, EugeniaÎn cadrul prezentei cercetări, am studiat atât contextul social existent în Republica Moldova, cât și cadrul normativ aferent oportunității ce ține de integrarea educației de gen în sistemul de învățământ profesional tehnic. Metodologia este bazată pe analiza la nivel meta (norme sociale), macro (politici), meso (instituții) și micro (beneficiari). Această metodologie este în special potrivită pentru analiza integrării educației de gen în învățământul profesional tehnic, deoarece abordează un sector anume și oferă o privire multidimensională asupra situației din acest sector.