2. Articole

Permanent URI for this collectionhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/52

Browse

End date: 2019Has files: Yes

Search Results

Now showing 1 - 10 of 921
  • Thumbnail Image
    Item
    INFOTAINMENT: AVATARURILE AUDIOVIZUALULUI CONTEMPORAN
    (Artpoligraf, 2015) Moraru, Diana
    Transformările sectorului economic, subordonate vectorului orientat spre afirmarea economiei de piață, au determinat fenomenul comercializării intense a activității instituțiilor mediatice în Republica Moldova, ca și în alte state post- socialiste. În aceste circumstanțe s-a produs o adevărată modificare a ierarhiei funcțiilor sociale ale presei: funcția recreativă a început să se manifeste mult mai hotărât decât mai înainte, subminând funcțiile tradiționale, ocupând uneori chiar primul loc în agenda diverselor media. Aserțiunea cercetătorului american Neil Postman despre pericolul real al tiraniei show business-ului, exprimat în formula care a constituit titulatura cunoscutei sale cărți: „Amusing ourselves to death” a început, de la un timp încoace, să fie valabilă și pentru realitățile moldovenești, fiind determinată de frecvența sporită a intervențiilor jurnalistice cu conotații de divertisment. Aceasta reduce calitatea producției jurnalistice, substituind informația de ordin „serios” prin secvențe „relaxante”, canalizate spre „destinderea” cititorilor și spectatorilor. În acest context, poate fi observată sporirea volumului informaţiei politice, realizate într-o nouă formă de infotainment (derivare de la information şi entertainment, distracție), în care informaţia este prezentată cu o uşoară doză de ironie, sau nuanțe distractive, relevând, în primul rând, aspectele de fapt divers ale evenimentului relatat. De remarcat că ponderea acestor emisiuni în grila tv, mai ales, sporește vizibil în ultimul timp. Predilecția publicului spre a „evada” în divertisment, după cum confirmă măsurările auditoriului, înseamnă că în confruntarea infotainment vs jurnalism a învins tendința jurnalismului relaxant. Simplificarea informației, accentuarea modalităților distractive de prezentare a știrilor, atenția exagerată acordată detaliilor (aparențelor) în detrimentul esențelor caracterizează, în mare măsură, maniera televizuală a zilelor noastre.
  • Thumbnail Image
    Item
    REPERELE DIALOGULUI SOCIAL
    (Artpoligraf, 2015) Criciu-Manolescu, Mădălina
    Procesele care marchează vectorul mișcării societăților postsocialiste - edificarea statului de drept și devenirea societății civile – determină conținutul și formele noi în care se manifestă interacțiunea umană. În mod firesc, dinamica și optimizarea tuturor sferelor de activitate umană dictează necesitatea perfecționării și reînnoirii permanente a culturii interacțiunii interpersonale, a regulilor comunicării. Astfel, formele de interacțiune comunicativă sunt configurate de societate, iar comunicarea socială, la rândul său, influențează și construiește formele existenței sociale. Dialogul social ca un dat al comunicării sociale are o importanță enormă pentru stabilizarea și dezvoltarea proceselor sociale. În fond, contribuția edificatoare a dialogului este exprimată prin rolul său de reper socializant, stabilizator și chiar civilizator. Este adevărat, totodată, că funcționalitatea dialogului nu este lipsită de contradicții, cea mai importantă din ele exprimând conflictul dintre necesitatea conștientizată a încetățenirii unui sistem eficient de reglementare socială, pe de o parte, și o exploatare insuficientă a potențialului a comunicării sociale, pe de altă parte. Edificiul social devine consolidat prin exercițiul dialogului social, care formează la cetățeni sentimentul apartenenței la socium, la grupul social, contribuie la asimilarea valorilor sociale, la asumarea rolurilor sociale și la fortificarea unei anumite identități sociale. Funcțiile dialogului social în cadrul comunicării sociale pot să se manifeste într-un mod diferit. Important este ca acest dialog să fie capabil să contribuie la armonizarea relațiilor sociale, adică la transferul de experiență, la coordonarea, motivarea și stimularea mediului social comunicațional, la împărtășirea valorilor sociale între partenerii de dialog în procesul interacțiunii sociale. Dialogul social, ca factor al stabilității sistemului social, contribuie la asigurarea participării echitabile în viața societății a tuturor subiectelor, fapt care configurează dezvoltarea constructivă a proceselor sociale, spre deosebire de situațiile în care lipsește egalitatea dialogică.
  • Thumbnail Image
    Item
    EVOLUŢIA ÎN CARIERĂ PRIN PRISMA TEORIEI LUI DONALD SUPER
    (Artpoligraf, 2015) Maldur, Inga
    Carieră - traseul de dezvoltare al unei persoane prin învăţare şi muncă (G. Lemeni, 2004). Carieră - promovare, urcare în ierarhia unei ocupaţii sau organizaţii, respectiv obţinerea succesului (E.H. Schein, 1977). Cariera profesională – obţinerea unui statut social prin recunoaşterea măiestriei profesionale de către mediul social, precum şi autorealizarea prin profesie (O. Dandara, 2009). D. Super dezvoltă o teorie a imaginii de sine implicată în comportamentele specifice alegerii profesionale. În viziunea lui Super, opţiunile unui individ sunt influenţate de imaginea de sine a acestuia şi de informaţiile pe care le are despre lumea profesiilor. Super porneşte de la faptul că opţiunea unui individ pentru o anumită ocupaţie este un proces şi o succesiune de alegeri şi decizii intermediare făcute treptat pe parcursul vieţii, aflate în legătură cu diferite etape de creştere, dezvoltare, învăţare şi exersare a aptitudinilor, abilităţilor şi deprinderilor în diferite situaţii de activitate sau muncă. Teoria lui D. Super este puternic influenţată de principiile dezvoltării, însemnând că alegerea unei profesii nu apare ca un comportament profesional caracteristic unui stadiu al existenţei umane (Jigău, M., 2001 apud Super, D., 1963). Procesul dezvoltării carierei parcurge mai multe stadii: a) stadiul de creştere; b) stadiul de explorare; c) stadiul de stabilizare; d) stadiul de menţinere; e) stadiul declinului. Evoluţia în carieră a persoanei presupune atingerea unei maturităţi profesionale şi menţinerea acesteia o perioadă de timp cît mai îndelungată. În concepţia lui Super, preferinţele profesionale ale unei persoane reflectă concepţia ei despre sine. Etapele cristalizării imaginii de sine sunt şi etapele evoluţiei profesionale a persoanei. Efectuarea unei alegeri profesionale se află într-o strînsă interdependenţă cu felul în care persoana se vede pe sine. În acest mod, oamenii obţinînd satisfacţii profesionale şi personale.
  • Thumbnail Image
    Item
    ROLUL COMUNITĂȚII ÎN CONSTRUCȚIA IDENTITĂȚII RELIGIOASE
    (Artpoligraf, 2015) Barcari, Dina
    Comunitatea joacă un rol important în construcția identităţii religioase prin impunerea unor norme, valori, semnificaţii, credințe, dogme religioase. Folosirea valorilor religioase în cadrul comunității duce la stabilirea unor strategii prin care credincioşii tind să-şi conserve identitatea ca grup sau popor, în faţa unui real sau presupus atac al celor care aparent îi ameninţă. Uneori asemenea atitudini defensive se pot transforma în acţiuni politice ofensive care duc la alterarea mediului social, politic şi chiar a celui economic. Aderarea la o comunitate religioasă, se înscrie în mod tradițional într-o tradiție religioasă și se transmite din generație în generație. Fiecare religie presupune o mobilizare permanentă a memoriei colective. În societățile tradiționale, în cazul în care lumea simbolic-religioasă este structurată pe un mit reflectând atât despre originea lumii cât și despre cea a grupului, memoria colectivă este complet conținută, de fapt, în structurile, organizarea, limba, practicile de zi cu zi. Într-o zonă de conviețuire a diferitelor culturi și confesiuni religioase, acestea sunt capabile să creeze situații comunicative în care participanții recunosc în mod reciproc alteritatea și diversitatea. Pluralismul, una dintre caracteristicile specifice ale societății contemporane, insuflă individului o negociere a identității religioase care este capabil de a construi identitatea religioasă în baza diferitor tradiții religioase fiind un pericol pentru comunitate, dacă nu se ajunge la un consens în recunoașterea reciprocă a valorii acestora. Astfel, comunitatea construiește identitatea religioasă a omului în baza unor tradiții, norme, valori, relații sociale conservate și transmise din generație în generație.
  • Thumbnail Image
    Item
  • Thumbnail Image
    Item
    INTEGRALITATEA PROCESULUI FORMĂRII COMPETENŢELOR LA ELEVI
    (CEP USM, 2016-05-13) Muraru, Elena
  • Thumbnail Image
    Item
  • Thumbnail Image
    Item
  • Thumbnail Image
    Item
  • Thumbnail Image
    Item