Elaborarea acestui articol reprezintă o expresie a eforturilor de a trece în revistă rezultatele cercetărilor teoretice şi empirice referitoare la modul în care multiplele crize au
afectat familiile şi ce abordări internaţionale de combatere a inegalităţilor de gen sunt de
natură să contribuie la rezilienţa familiilor în faţa dificultăţilor, recunoscând că pe măsură
ce lumea se schimbă rapid, şi familiile, şi rolul femeilor şi fetelor din acestea — se schimbă şi că, în situaţii de criză, familiile se află sub o gamă nouă de presiuni. Recunoscând că familiile nu există în mod izolat şi independent faţă de alţi factori, instituţii, fenomene — şi că acestea nu pot servi drept amortizoare de şocuri, este de aşteptat că atunci când economiile se prăbuşesc sau când serviciile publice devin indisponibile, femeile sunt cele care îşi asumă munca suplimentară pentru a asigura bunăstarea familiilor.
