Limba funcționează ca factor de diferențiere a comunităților nu doar la nivelul posibilităților comunicării verbale (a limbii pe care o folosesc). Limba oferă și perspectiva cunoașterii realității. Acest raport om/comunitate-limbă trebuie completat cu al treilea termen – realitatea. Limba în această triadă este mediator și modelator de realitate (cunoscută). Fiecare limbă naturală are o imagine specială asupra lumii, care se impune în procesul cunoașterii realității. „Faptul că lumea este lumea mea se arată prin aceea că limitele limbajului (ale limbii pe care numai eu o înțeleg) semnifică limitele lumii mele”, afirmă Ludwig Wittgenstein. Creând limba, creăm realitate.
Totodată, și realitatea se impune în cunoașterea/crearea limbii. Aceasta oferă premisele
propriului nume, prin starea ei de a fi (din conștiința vorbitorului).
