În ultimii ani, în condițiile de manifestare sporită a schimbărilor climatice, reziliența devine o aptitudine necesară
pentru a spori funcționalitatea și a asigura adaptarea optimă în pofida factorilor de risc pentru sănătatea fizică și psihică
a persoanelor, generați de expunerea la calamități naturale.
Competența de reziliență climatică se regăsește în rândul competențelor sociale și civice, dat fiind faptul că favorizează nu doar rezistența personală în situații de criză prin cunoștințe, abilități și atitudini de supraviețuire, dar și contribuie
la manifestarea empatiei față de semeni, impulsionând acțiuni eficiente atât pentru siguranța proprie, cât și a celor din jur.
