Abordând subiectul enunţat, pornim de la premisa teoretică că experienţa represivă a deportărilor a solicitat persoanelor
deportate să actualizeze mecanisme de apărare arhaice, precum idealizarea şi devalorizarea, astfel încercând o
compensare psihică a confuziei existenţiale şi, implicit, psihice trăite. Astfel, în urma analizei de conţinut identificăm în
discursurile persoanelor deportate devalorizarea şi demonizarea concetăţenilor care au fost implicaţi în organizarea deportărilor,
în contrast cu idealizarea deportaţilor şi a băştinaşilor din locurile în care populaţia basarabeană a fost deportată.
Tindem să considerăm că aceste mecanisme de apărare dovedesc prezenţa tendinţei de scindare a societăţii basarabene
ca urmare a deportărilor, a măsurilor represive şi de manipulare.
