În articolul de faţă este analizat subiectul cu privire la calitatea vieţii omului
din punctul de vedere al formării unor relaţii interpersonale mature şi al problemei
înţelegerii reciproce în procesul de comunicare. Realitatea existenţei umane, fiind o
caracteristică centrală ce formează esenţa conţinutală a personalităţii umane, este
legată de modalităţile ei de interacţiune cu alte persoane şi cu lumea, în general. Caracteristicile personalităţii se formează şi se autocreează prin intermediul unui mecanism constituit din societate şi unui instrument special – relaţiile interpersonale.
Relaţiile personalităţii cu realitatea înconjurătoare sunt determinate de orientările
valorice şi înţelegerea reciprocă, de capacitatea de a tolera deosebirile dintre persoane, simţul apartenenţei şi sentimentul de mulţumire.
