2. Articole
Permanent URI for this collectionhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/48
Browse
3 results
Search Results
Item ROMÂNII DIN BALCANI ÎN CERCETĂRILE SLAVIŞTILOR RUȘI DIN SECOLUL AL XIX-LEA(CEP USM, 2021) Rotaru, Liliana; Eremia, IonInteresul politic și geostrategic al Rusiei față de Balcani și expansionismul rus în această direcție au produs în secolul al XIX-lea o întreagă literatură, în special literatură etnografică și statistică despre poporul slav din sudul Dunării, dar și despre comunitățile etnice care coexistau cu el. În acest studiu, autorii și-au propus să identifice în cercetările slavilor ruși din secolul al XIX-lea informații și considerații ale rușilor despre românii din sudul Dunării. În cea mai mare parte, primii slaviști ruși erau reprezentanți ai grupurilor etnice slave, originari din zona balcanică, care studiau la universitățile rusești și / sau erau angajați în serviciul împăratului rus. Deoarece acești cercetători cunoșteau limbile slave sudice, dar și scopul investigațiilor, cercetările lor poartă mai mult un caracter statistic și descriptiv, cu puține intervenții analitice. În lucrările analizate în acest studiu, slaviștii au atestat o prezență importantă a românilor în sudul Dunării, românii fiind identificați cu nume diferite – rumuni, volohi, valahi, țințari, cuțovlahi etc., dar toți vorbind aceeași limbă. Deși ponderea demografică atestată a românilor din Balcani nu a fost foarte importantă, aceștia sunt prezenți în toate statisticile elaborate de slaviști ca fiind a 5-a națiune din Balcani, după bulgari, sârbi, greci, evrei, albanezi sau turci. În acest fel, a crescut interesul cercetătorilor ruși pentru o națiune creștin-ortodoxă. Deși prezenți, românii din acea regiune nu contau cu adevărat. Însă, datorită intereselor militare și politice ale Imperiului Rus în Balcani, a fost posibil să se păstreze informații foarte diverse și valoroase despre prezența românilor la sud de Dunăre.Item DEMOGRAFIE ŞI POLITICĂ LA EST DE CARPAŢI ÎN SECOLUL AL XIV - LEA: ASPECTE ISTORIOGRAFICE(CEP USM, 2013) Eremia, IonÎn acest studiu sunt examinate unele aspecte istorigrafice ale situaţiei demografice la Est de Carpaţi în secolul al XIV-lea. O atenţie deosebită a fost acordată istoriografiei sovietice, care, în tendinţa de a demonstra formarea „poporului moldovenesc”, a utilizat metode care nici pe departe nu pot fi apreciate ca ştiinţifice. În pofida acestei realităţi, unii autori contemporani utilizează rezultatele cercetărilor istoricilor din perioada sovietică pentru a „argumenta” existenţa „poporului moldovenesc”.Item MERCENARI MOLDOVENI ÎN OASTEA RUSĂ (SECOLELE XVII-XVIII) – ÎNTRE „PRIETENIE” ŞI REALITATE ISTORICĂ(CEP USM, 2015) Eremia, IonSecolele XVII-XVIII erau timpurile când serviciul militar aducea încă venituri. În condiţiile înnăspririi suzeranităţii otomane mulţi dintre locuitorii Moldovei, amintiţi în izvoarele istorice cu termenul volohi, în căutarea unei vieţi mai bune emigrau şi se înrolau în armatele străine ca mercenari în ţările: Polonia, Suedia, Rusia ş.a. Un alt curent de volohi veneau în Rusia împreună cu sârbii din Bulgaria sau din teritoriile habsburgice unde migraseră ceva mai înainte. Izvoarele istorice amintesc destul de clar mercenarii volohi în Rusia. În legătură cu acest fapt apare ca firească întrebarea: putem oare să considerăm acest serviciu militar al mercenarilor drept argument al „prieteniei milenare” dintre poporul „moldovenesc” şi cel rus, aşa cum a calificat-o istoriografia sovietică dar şi o serie de istorici contemporani? Or, mercenari volohi au existat şi în Polonia şi în Suedia, dar asemenea calificări nu au fost date. De asemenea, este arhicunoscut faptul că în armata rusă, îndeosebi începând cu perioada lui Petru I, au fost invitaţi mercenari din multe alte state ale Europei Occidentale, dar concluzia privind „prietenia milenară” cu aceste state nu a fost şi nu este lansată nici astăzi.