Scopul cercetării de față este de a pune în evidență situația din oraşul Bălți în 1940, prezentă în documentele
de arhivă şi cele de istorie orală. Anexarea teritoriilor dintre Nistru şi Prut de către Uniunea Sovietică în 1940 a presupus şi
instaurarea forțată a puterii sovietice în această regiune. Oraşul Bălți, fiind unul de subordonare republicană, a fost supus
prioritar practicilor specifice regimului comunist. Populația a fost nevoită să suporte regimul de ocupație – mulți şi-au dorit
refugierea în România, însă nu au avut această posibilitate. Retragerea armatei române şi instaurarea armatei sovietice a
provocat mari traume, oamenii devenind neputincioşi în fața armelor. Ocupația a fost urmată de sovietizare şi represiuni,
care au mutilat viața obişnuită a oraşului din perioada interbelică. Mărturiile supraviețuitorilor insistă asupra stării de frică,
insecuritate, obediență dictate de regimul sovietic.
