2. Articole
Permanent URI for this collectionhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/48
Browse
2 results
Search Results
Item POLITICA LINGVISTICĂ A IMPERIULUI RUS ÎN BASARABIA ÎN ANII 1834 –1871(Lexon-Prim, 2023) Eremia, IonThe sources examined attest that we must have no illusions about the purpose pursued by the imperial authorities, namely the total Russification of the inhabitants of the annexed territories. Discordant voices of specialists from both the Russian Empire and contemporary Russia clearly indicate that the annexed territories were colonies of the empire, and the inhabitants were condemned to cultural stagnation. During the examined period, in the region of Bessarabia, the area of use of the Romanian language was totally restricted in school, church, administration, court. Access even to primary education was allowed children aged 8-10 only if they were able to read and write in the language Russian. But, despite the efforts made by the authorities, in the chronological segment investigated here, the years 1834-1871 – the Russification of the inhabitants was not successful – the Russian language was known at a fairly high level modest or even by the population. The timid attempts of some representatives of dvorenimi to improve and intensify the process of studying the Romanian language by bringing books necessary from Moldova across the Prut and from Wallachia, collided with the categorical refusal of imperial authorities, as well as the attempts to edit a newspaper in Romanian. Despite efforts made by the imperial authorities, the school did not prove to be an effective instrument of russification, but to make a better system of education, tsarism neither wanted nor was in condition. In general, the Russian Empire was a backward empire, slavery hindered the processes of modernization and, although it was liquidated in 1861, it does not mean that the situation changed immediately and we should have expected big changes. To these was added the inefficiency of the Russian bureaucratic-administrative system, but also the traditional conservatism of the local society in Bessarabia, which tacitly, but quite effectively, opposed the process of Russification.Item ROMÂNII DIN BALCANI ÎN CERCETĂRILE SLAVIŞTILOR RUȘI DIN SECOLUL AL XIX-LEA(CEP USM, 2021) Rotaru, Liliana; Eremia, IonInteresul politic și geostrategic al Rusiei față de Balcani și expansionismul rus în această direcție au produs în secolul al XIX-lea o întreagă literatură, în special literatură etnografică și statistică despre poporul slav din sudul Dunării, dar și despre comunitățile etnice care coexistau cu el. În acest studiu, autorii și-au propus să identifice în cercetările slavilor ruși din secolul al XIX-lea informații și considerații ale rușilor despre românii din sudul Dunării. În cea mai mare parte, primii slaviști ruși erau reprezentanți ai grupurilor etnice slave, originari din zona balcanică, care studiau la universitățile rusești și / sau erau angajați în serviciul împăratului rus. Deoarece acești cercetători cunoșteau limbile slave sudice, dar și scopul investigațiilor, cercetările lor poartă mai mult un caracter statistic și descriptiv, cu puține intervenții analitice. În lucrările analizate în acest studiu, slaviștii au atestat o prezență importantă a românilor în sudul Dunării, românii fiind identificați cu nume diferite – rumuni, volohi, valahi, țințari, cuțovlahi etc., dar toți vorbind aceeași limbă. Deși ponderea demografică atestată a românilor din Balcani nu a fost foarte importantă, aceștia sunt prezenți în toate statisticile elaborate de slaviști ca fiind a 5-a națiune din Balcani, după bulgari, sârbi, greci, evrei, albanezi sau turci. În acest fel, a crescut interesul cercetătorilor ruși pentru o națiune creștin-ortodoxă. Deși prezenți, românii din acea regiune nu contau cu adevărat. Însă, datorită intereselor militare și politice ale Imperiului Rus în Balcani, a fost posibil să se păstreze informații foarte diverse și valoroase despre prezența românilor la sud de Dunăre.