Manifestările funerare reflectate de ansamblurile de vestigii arheologice au stimulat mereu discuţii privind diversitatea
graniţelor sociale, etnice sau culturale, pe care acestea le-ar fi putut contura în trecut. Pentru perioada de trecere de la prima la
cea de-a doua epocă a fierului, delimitarea între ritul inhumaţiei și cel al incineraţiei – ca elemente distincte specifice unei anumite
comunităţi etnoculturale – este aproape imposibilă graţie coexistenţei celor două tradiţii. În literatura de specialitate s-au conturat
mai multe ipoteze, care fac referinţe la o tranziţie treptată de la predominarea inhumaţiei la cea a incineraţiei, la complexitatea unui
ritual funerar prelungit sau la reflectarea unor transformări religioase ipotetice. Așa sau altfel, studierea biritualismului prezent la mai
multe comunităţi reconstituite arheologic, necesită o abordare complexă și prudentă.
