2. Articole
Permanent URI for this collectionhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/25
Browse
2 results
Search Results
Item IMPOZITUL CA ELEMENT FUNDAMENTAL AL ECONOMIEI ŞI SOCIETĂŢII(CEP USM, 2012) Caprian, Iulia; Djugostran, AnastasiaO taxă este o povară „pecuniară” pusă asupra indivizilor sau proprietarilor pentru a sprijini guvernul cu o plată impusă de autoritatea legislativă. Un impozit nu este o plată voluntară sau donaţie, ci o contribuţie silită, impusă de autoritatea legislativă şi este „orice contribuţie impusă de guvern sub numele de taxă, tribut, datorie, acciz, subvenţie, ajutor, aprovizionare sau alt nume”. A impozita (din latină taxo „estimez”) înseamnă a impune un contribuabil (o entitate individuală sau juridică), de către stat sau de echivalentul funcţional al unui stat, la o taxă financiară sau la alte taxe a căror neplată este pedepsită de lege. Impozitele sunt, de asemenea, impuse de mai multe diviziuni administrative. Impozitele constau din impozite directe sau indirecte şi pot fi plătite în bani sau în echivalent de muncă (forţă de muncă nesalariată – adesea, dar nu întotdeauna). Sistemul naţional de impozitare este o reflectare a valorilor unui popor în comun. Pentru a crea un sistem de impozitare, o naţiune trebuie să facă alegerea cu privire la distribuirea poverii fiscale – cine va plăti impozitele, cât de mult va plăti şi cum vor fi cheltuite impozitele colectate. În ţările democratice, unde alegerile publice stabilesc responsabilii de instituirea sistemului de impozitare, aceste alegeri reflectă tipul de comunitate pe care publicul doreşte să-l creeze. În ţările în care publicul nu are o influenţă semnificativă asupra sistemului de impozitare, acest sistem poate fi mai mult o reflectare a valorilor celor de la putere.Item CONTROLUL FISCAL LA FAŢA LOCULUI(CEP USM, 2014) Caprian, Iulia; Djugostran, AnastasiaControlul fiscal este o politică economică prin care guvernul intenţionează să evite deficitul de cheltuieli [5, p.89]. Pentru a exercita controlul fiscal, guvernul nu cheltuie mai mult decât poate să acumuleze în aceeaşi perioadă prin impozite sau prin vânzarea activelor [6, p.94]. Scopul este de a evita nevoia de împrumut şi, prin urmare, plăţile dobânzilor viitoare. Controlul fiscal la faţa locului are drept scop verificarea respectării legislaţiei fiscale de către contribuabil sau de o altă persoană supusă controlului, care se efectuează la locurile aflării acestora de către funcționarii fiscali sau de către persoane cu funcţie de răspundere din cadrul altor organe cu atribuţii de administrare fiscală.