Articolul propune o analiză a fenomenului pe care îl denumesc semiocid – distrugerea funcției simbolice a culturii – în contextul crizei memoriei colective din societățile occidentale contemporane. Conceptul este extrapolat din biosemiotica lui Ivar Puura și rearticulat în cadrul semioticii culturale (Yuri Lotman), în dialog cu studiile memoriei. Demersul se înscrie într-o perspectivă transdisciplinară care integrează antropologia simbolică, filosofia politică și critica ideologică. Lucrarea dezvoltă o tipologie a semiocidului (mnemonic, afectiv-identitar și ontologic) și analizează cazuri relevante de rescriere a canonului și epurare simbolică în domeniul educației și literaturii.
