Prezentul articol expune câteva perspective asupra unor modificări diacronice în câmpul de semnificații ale conceptului sacru, pornind de la sensurile lui originare. Noțiunea este studiată prin prisma studiilor unor redutabili antropologi, filosofi ai religiei precum Ernst Cassirer, Gilbert Durand, Robert Muchembled, Denis de Rougemont, Jean-Jaques Wunenburger ș.a. Se constată astfel că ambivalența semantică a noțiunii sacru, având un fond precreștin, se păstrează în substraturile semnificante ale simbolurilor sacre. Autoarea urmărește felul cum se nuanțează ideea sacrului în evoluția concepțiilor asupra dualității bine-rău în gândirea religioasă.
