Limbajul didactic actual s-a diversificat în ultimii 20 de ani, inovațiile fiind datorate transformărilor sociopolitice,
modificărilor substanțiale din programele de studii, noilor noţiuni specifice instruirii formative. Impactul noilor viziuni a generat o schimbare de paradigmă în pedagogie, vizibilă şi la nivel terminologic. Limbajul didactic a preluat
o serie de împrumuturi, care îi conferă un caracter modern, dar care prezintă deseori dificultăţi de ordin semantic şi
fonetic. Limbajele specializate, cu trecerea timpului, se cristalizează, specialiştii fac o selecţie riguroasă a termenilor
necesari pentru munca lor, iar împrumuturile se adaptează sau se traduc.
Terminologia ştiinţelor educaţiei este permeabilă faţă de împrumut, totodată, se distinge prin relaţii de polisemie,
sinonimie, antonimie, hiperonimie. Diversitatea de termeni, generată de traduceri, reprezintă o caracteristică a limbajului pedagogic actual.
