2. Articole
Permanent URI for this collectionhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/13407
Browse
3 results
Search Results
Item Vasile Bahnaru – traseul vieţii unui lingvist [Articol](CEP USM, 2025-05-22) Botnari, Liliana; Caruntu-Caraman, LiviaArticolul de față prezintă succint traseul vieții lingvistului Vasile Bahnaru, doctor habilitat în filologie, profesor universitar, cercetător științific principal, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, continuatorul direcţiilor de investigaţie ale academicianului Silviu Berejan, promotor consecvent al limbii române și al adevărului științific. Lucrarea cuprinde mai multe aspecte: Viața și studiile; Vasile Bahnaru, omul; Vasile Bahnaru la cârma Institutului de Filologie Română „B. P.-Hasdeu”; Domeniile de cercetare; Ultimele preocupări de cercetare. Prezintă interes informațiile privitoare la parcursul studiilor de la școala primară până la postdoctorat. Sunt relevante declarațiile despre omul Vasile Bahnaru, spirit pătimaș și profund, aprig apărător al adevărului științific, cu un umor aparte și cu o sinceritate excesivă. Totodată, evidențiem aprecierile colegilor cu referire la calitățile directorului Vasile Bahnaru – foarte bun, erudit și onest, care și-a îndeplinit datoria cu demnitate. Întregesc cadrul sursele care reflectă domeniile de cercetare și ultimele preocupări ale savantului.Item Din istoria lexicografiei explicative româneşti: Theodor Stamati, “Disionăraş românesc de cuvinte tehnice şi altele greu de înţeles” (1851) – recuperări, reconsiderări [Articol](CEP USM, 2025-05-22) Vulpe, Ana; Tamba, Elena Isabelle; Botnari, Liliana; Caruntu-Caraman, LiviaCa să înțelegem mai bine contextul, circumstanțele în care a fost realizată lucrarea lexicografică „Disionăraş românesc de cuvinte tehnice şi altele greu de înţeles”, autor Theodor Stamati, ne propunem, mai întâi, să facem o scurtă incursiune în istoria lexicografiei explicative românești, menționând că această practică lexicografică începută în secolul al XVII-lea s-a dezvoltat și mai mult, remarcându-se rolul deosebit al contribuțiilor unor personalităţi proeminente (D. Cantemir, Gh. Asachi). Astfel, primele încercări de a alcătui glosare cu „tâlcuirea vorbelor” sunt atestate la sfârşitul sec. al XVII-lea şi începutul sec. al XVIII-lea. Abia în sec. al XIX-lea, se obţin noi progrese şi în lexicografia monolingvă explicativă. Așadar, în această perioadă, mai exact în 1851, este editată și lucrarea lui Theodor Stamati. Or, după cum se știe, în acest răstimp lucrările apăreau în alfabet de tranziție, adică cu litere chirilice și latine. În cadrul unui proiect de colaborare între echipe de cercetători de la Institutul de Filologie Română „B. P.-Hasdeu” al USM și Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide” al Academiei Române s-a propus crearea unei ediții critice digitale a dicționarului nominalizat supra, deosebit de important pentru modernizarea și neologizarea limbii române în sec. al XIX-lea, cu acces atât la textul în alfabet de tranziție, cât și la textul transpus în alfabet latin. Având o importanţă informativă şi culturală de netăgăduit, lucrarea va constitui o completare de preţ pentru orice bibliotecă.Item "NORMELE ORTOGRAFICE ȘI DE PUNCTUAȚIE ALE LIMBII MOLDOVENEȘTI” DIN 1967: APLICAREA ACESTORA ÎN MANUALELE ȘCOLARE ALE TIMPULUI(CEP USM, 2024) Botnari, LilianaGramatica intitulată Normele ortografice și de punctuație ale limbii moldovenești, editată în 1967 la Chișinău, este un rezultat al implementării Hotărârii nr. 201 despre introducerea literei „ӂ” (gi) în alfabetul limbii moldovenești (17 mai 1967), pentru redarea mai exactă a sunetului ,,dj”. Elaborarea acestei hotărâri, precum și introducerea semnului grafic nou este o repercusiune a Congresului al III-lea al Uniunii Scriitorilor din octombrie 1965, când s-a cerut revenirea la grafia latină, astfel, formându-se premisele unor noi evenimente de trezire a conștiinței naționale în Basarabia. Prin urmare, în studiul de față, cercetăm gradul de implementare a noilor norme ortografice și ortoepice în manualele școlare din acea perioadă și reflectarea evenimentelor socio-politice în conținutul acestora.