Propagandă și realitate socială în RSS Moldovenească (1944-1947): o analiză documentară [Articol]

Abstract

Articolul analizează discursul propagandistic sovietic din RSS Moldovenească în anii imediat postbelici (1944-1947), pe baza unor surse de arhivă păstrate la Agenția Națională a Arhivelor. Studiul aplică o grilă de analiză tematică referitoare la patru documente reprezentative: un raport al Comitetului Raional Cahul, un raport al Secției de Propagandă și Agitație a CC al PC(b)M, Planul de colectare a pâinii din 1946 și un raport de activitate la nivel republican. Rezultatele evidențiază trei direcții majore: unitatea discursului propagandistic, diversitatea instrumentelor de mobilizare și contradicția structurală dintre mesajul oficial și realitatea socială. Mitingurile și prelegerile difuzau teme ideologice standardizate, planurile economice justificau politici coercitive, iar rapoartele statistice instituționalizau propaganda ca practică birocratică. Propaganda nu era un fenomen secundar, ci un mecanism esențial al guvernării sovietice, menit să legitimeze regimul și să modeleze mentalitățile colective. This article examines the Soviet propaganda discourse in the Moldavian SSR during the immediate postwar years (1944 – 1947), based on archival sources preserved in the National Archives Agency. The study applies a thematic analysis grid to four representative documents: a local party committee report, a propaganda department report, the 1946 grain collection plan, and a republican-level activity report. The results highlight three main aspects: the uniformity of propaganda themes, the diversity of instruments used for ideological mobilization, and the structural contradiction between official discourse and social reality. While meetings and lectures promoted standardized ideological messages, economic plans disguised coercive policies, and statistical reports institutionalized propaganda as a bureaucratic practice. Propaganda was not a secondary phenomenon, but an essential mechanism of Soviet governance, aimed at legitimizing the regime, mobilizing resources, and shaping collective identities in postwar Soviet Moldova.