TELEVIZIUNEA DIN REPUBLICA MOLDOVA: ANII DE NOU FĂGAȘ (1988 – 1998)

Abstract

Primii ani din perioada analizată, de facto, coincid cu primii ani de tranziție de la totalitarism la democrație. Pluralismul de opinii, sistemul pluripartidist, libertatea de exprimare au devenit o realitate înfăptuită în mod legal în societatea încă sovietică. Astfel au fost create premise pentru dezvoltarea unui jurnalism liber. După declararea suveranității Republicii Moldova din 1990 și independenței din 1991, survin schimbări radicale – Televiziunea de stat își schimbă statutul și devine Televiziune Națională, apar programe de dezbatere a problemelor stringente din societate. Însă, din 1993, se observă şi primele însemne de cedare a unor poziţii obţinute în primii ani de tranziţie. Se revine la unele practici din perioada precedentă. Sporeşte volumul de emisie dedicat reflectării activităţii organelor statale - tipice dări de seamă, în care lipseau alte puncte de vedere - reminiscenţe din sistemul totalitarist. Spre sfârșitul perioadei analizate fost redusă finanţarea televiziunii, care a adus o diminuare a volumului de emisie (până la 6 ore pe zi) ceea ce nu permitea o evaluare exhaustivă a multiplelor probleme din societate.

The initial years of this decade marked the transition from totalitarianism to democracy. During this time, the pluralism of opinions, the establishment of a multiparty system, and the embrace of freedom of expression became legally recognized realities, even within the remnants of Soviet society. This shift laid the foundation for the emergence of independent journalism. Following the Republic of Moldova, s declaration of sovereignty in 1990 and its subsequent independence in 1991, significant changes took place. State Television evolved into National Television, introducing programs that addressed pressing societal issues. However, after 1993, there were noticeable regressions. The media landscape began reverting to some of its former practices, such as increasing the number of broadcasts that solely highlighted the activities of state bodies. These reports often lacked diverse perspectives, echoing the onesided narratives of the totalitarian era. By the close of the decade, funding for television was slashed, leading to a reduction in broadcast hours (to as few as 6 hours daily). This limited coverage hindered a comprehensive discussion of the myriad challenges facing society.