Agenda-setting theory: evolutionary aspects and the algorithmic shaping of attention in the AI era [Articol]

Abstract

The evolution of agenda-setting theory, from its classical foundations to contemporary reinterpretations, highlights how the logic of public visibility has been reshaped by digitalization and artificial intelligence. While in the traditional paradigm media institutions and journalists acted as the main gatekeepers of news selection and prioritization, today this function is increasingly performed by digital platforms and algorithms. In algorithmically driven information flows, visibility is no longer the sole outcome of editorial decisions but the product of automated processes of personalization, micro-targeting, and “algorithmic gatekeeping”. These mechanisms generate ambivalent effects. They enhance relevance for users while simultaneously fragmenting public discourse, fueling polarization, and reducing pluralism. Ethical considerations become crucial, since algorithms are not neutral and may reproduce biases, subtly shaping collective perceptions and democratic processes. The article concludes with the concept of Agenda-Setting 4.0, defined by hyperconnectivity, personalization, and algorithmic control, where the key challenge is balancing technological innovation, democratic pluralism, and communication ethics.Keywords: algorithms, information flow, artificial intelligence, mass media, public Evoluția teoriei agenda-setting, de la conceptele clasice la reinterpretările contemporane, evidențiază modul în care logica vizibilității publice s-a transformat odată cu digitalizarea și apariția inteligenței artificiale. Dacă în paradigma tradițională instituțiile media și jurnaliștii erau principalii actori ai selecției și ierarhizării evenimentelor, astăzi această funcție este exercitată tot mai mult de platformele digitale și algoritmi. În contextul fluxurilor informaționale algoritmizate, vizibilitatea nu mai este rezultatul exclusiv al deciziilor editoriale, ci al unor procese automate de personalizare, micro-targeting și „gatekeeping algoritmic”. Acestea generează efecte ambivalente: creșterea relevanței pentru utilizatori, dar și fragmentarea discursului public, polarizare și diminuarea pluralismului. Dimensiunea etică devine esențială, întrucât algoritmii nu sunt neutri și pot reproduce biasuri, influențând subtil percepțiile colective și procesele democratice. Concluzia propune conceptul de Agenda-Setting 4.0, definit prin hiperconectivitate, personalizare și control algoritmic, unde provocarea centrală rămâne găsirea unui echilibru între inovația tehnologică, pluralismul democratic și etica comunicării