Relațiile româno-britanice și problema reînarmării României în 1939 și 1940. Noi surse. (partea A II-A) [Articol]

Abstract

Aceasta este a doua parte a unui studiu referitor la relațiile româno-britanice și problema reînarmării României în 1939–1940. În perioada 1939–1940, relațiile româno-britanice au fost dominate de eforturile României de a obține armament și echipament militar din Marea Britanie pentru a face față amenințărilor externe, în special după ocuparea Cehoslovaciei, principalului furnizor de arme al României. Guvernul român a solicitat ajutorul Aliaților Occidentali (Regatul Unit și Franța) pentru a moderniza armata, cerând avioane, nave, tunuri antitanc și antiaeriene. Însă Marea Britanie, confruntată cu propriul program de reînarmare și cu solicitări concurente din partea altor țări (Turcia, Polonia), a oferit doar echipament vechi sau limitat, subliniind prioritizarea propriilor nevoi militare. Eșecul negocierilor a fost agravat de semnarea Pactului Ribbentrop–Molotov (august 1939), care a amplificat presiunile sovietice asupra României. Deși Franța a încercat să sprijine mai activ România, divergențele strategice dintre Aliați și lipsa resurselor au făcut ca livrările să fie insuficiente. Aceste dificultăți, combinate cu oferte germane avantajoase, au condus la apropierea treptată a României de Germania Nazistă. Sursele britanice de arhivă evidențiază contradicțiile dintre promisiunile politice ale Regatului Unit și realitatea capacităților militare limitate, precum și impactul acestor decizii asupra geopoliticii Balcanilor. This is the second part of a study dealing with Romanian‑British relations and the issue of Romania’s rearmament in 1939–1940. During 1939–1940, Romanian‑British relations were marked by Romania’s efforts to secure military equipment from the UK to counter external threats, particularly after losing Czechoslovakia as its primary arms supplier. Romania sought support from the Western Allies (UK and France) to modernize its army, requesting fighter planes, naval vessels, and anti‑tank and anti‑aircraft guns. However, the UK, prioritizing its own rearmament and facing competing demands from countries like Turkey and Poland, provided only outdated or limited equipment. The Ribbentrop–Molotov Pact (August 1939) intensified Soviet pressure on Romania, further straining its defense capabilities. While France advocated for greater support, strategic disagreements between the Allies and resource shortages hindered meaningful aid. Romania’s eventual alignment with Nazi Germany stemmed from unmet military needs and favorable German offers. British archival sources reveal the gap between political assurances and logistical realities, underscoring how these dynamics reshaped Romania’s foreign policy and Balkan geopolitics.