Politica externă a Uniunii Europene într-o ordine internațională fragmentată: între autonomie strategică și plurilateralism pragmatic [Articol]

Abstract

Articolul analizează reconfigurarea politicii externe a Uniunii Europene întrun context global marcat de fragmentarea ordinii internaționale liberale. Obiectivele cercetării sunt: de a explica fundamentele teoretice ale autonomiei strategice deschise și ale plurilateralismului pragmatic; de a delimita nivelurile de autonomie – responsabilitate, rezervă și emancipare – prin instrumente concrete; de a evalua avantajele și riscurile formatelor plurilaterale; de a formula recomandări aplicabile Republicii Moldova. Studiul demonstrează că UE răspunde fragmentarea ordinii internaționale liberale printr-o combinație între autonomie strategică și forumuri plurilaterale „ale celor care vor și pot”, capabile să promoveze standarde digitale, climatice și financiare fără a submina arhitectura multilateral existentă. Analiza scoate în evidență beneficiile – rapiditate decizională, presiune normativă – dar și limitele, precum percepția de exclusivism sau riscul de fragmentare suplimentară a regulilor comerciale. În final, se propun recomandări pentru Republica Moldova: alinierea la legislația UE în domeniile digital și climatic, diversificarea energetică și industrială prin participarea la inițiativele REPowerEU și Alianța pentru materii prime critice, precum și valorificarea oportunităților verde-digitale oferite de Global Gateway, pentru a consolida reziliența economică și a accelera integrarea europeană. Articolul este elaborat în contextual implementării proiectului Jean Monnet Chair ERASMUS-JMO-2023-CHAIR nr. 101126798 „EU’s role in the emerging internaţional system” (EUREIS) și subprogramului „Securitatea națională a Republicii Moldova în contextul aderării la UE: abordări juridice, politologice și sociologice”, nr. 01.05.01.

This article examines the reconfiguration of the European Union’s foreign policy within a global environment marked by the fragmentation of the liberal international order. The study pursues four objectives: to explicate the theoretical foundations of open strategic autonomy and pragmatic plurilateralism; to delineate the three autonomy levels—responsibility, contingency-reserve, and emancipation—through concrete policy instruments;to assess the benefits and risks associated with plurilateral formats; and to formulate recommendations relevant to the Republic of Moldova. The analysis demonstrates that the EU addresses systemic fragmentation by combining strategic autonomy with “coalitions of the willing and able”, advancing digital, climate, and financial standards without undermining the existing multilateral architecture. The approach yields notable advantages—accelerated decision-making and enhanced normative leverage—yet also reveals limitations, including perceptions of exclusivity and a potential for further fragmentation of trade rules. Policy recommendations for Moldova include: early harmonisation with EU digital and climate legislation; energy and industrial diversification via participation in REPowerEU and the Critical Raw Materials Alliance; and strategic utilisation of the green-digital opportunities offered by Global Gateway, all intended to strengthen economic resilience and accelerate European integration. The article was developed in the framework of the Jean Monnet Chair project ERASMUS-JMO-2023-CHAIR no. 101126798 “EU’s Role in the Emerging International System” (EUREIS), and the subprogram “The National Security of the Republic of Moldova in the Context of EU Accession: Legal, Political Science and Sociological Approaches,”no. 01.05.01.