Tehnologii și practici de dirijare a societăților moderne prin intermediul dezinformării: implicații pentru Republica Moldova [Articol]

Abstract

Articolul analizează fenomenul dezinformării ca instrument strategic de influență și control al societăților moderne în contextul noilor realități geopolitice și informaționale. Se examinează evoluția conceptului de dezinformare din perspectivă teoretică și practică, subliniind faptul că aceasta reprezintă un mecanism sofisticat care utilizează tehnologii digitale, rețele sociale și vulnerabilități cognitive pentru a manipula percepția publică și a afecta stabilitatea democratică. Studiul acordă o atenție specială cazului Republicii Moldova, evidențiind factorii interni și externi care facilitează propagarea campaniilor hibride, inclusiv dependența de surse media externe, polarizarea socială și slăbiciunile instituționale. Sunt analizate, de asemenea, măsurile adoptate de autorități pentru contracararea dezinformării și consolidarea rezilienței informaționale, precum și cooperarea cu partenerii externi. Concluzia principală a studiului este că dezinformarea trebuie tratată ca o amenințare strategică complexă, care necesită o abordare integrată, bazată pe educație media, reglementare digitală și cooperare instituțională

The article analyzes disinformation as a strategic instrument of influence and control over modern societies in the context of new geopolitical and informational realities. It examines the evolution of the concept of disinformation from both theoretical and practical perspectives, emphasizing that it represents a sophisticated mechanism that employs digital technologies, social networks, and cognitive vulnerabilities to manipulate public perception and undermine democratic stability. The study pays special attention to the case of the Republic of Moldova, highlighting internal and external factors that facilitate the spread of hybrid campaigns, including dependence on external media sources, social polarization, and institutional weaknesses. It also discusses the measures adopted by national authorities to counter disinformation and strengthen informational resilience, as well as cooperation with external partners. The main conclusion of the study is that disinformation should be regarded as a complex strategic threat requiring an integrated approach based on media literacy, digital regulation, and institutional cooperation.