Instituții și procese educațional-culturale în viața cotidiană din RSSM (anii 1970-1980)

Abstract

În anii 1970 și 1980, educația, cultura, religia și sportul în RSS Moldovenească au fost profund impregnate de propaganda sovietică, modelând aproape fiecare aspect al vieții de zi cu zi. Perioada respectivă este marcată de promovarea forțată a conceptului de „moldovenism” ca identitate etnică, impusă de autoritățile sovietice pentru întărirea controlului asupra populației. În timp ce elita culturală a adus contribuții semnificative la literatură, artă și educație, aceste eforturi au fost sub strictă supraveghere a Partidului Comunist. Religia a fost puternic suprimată, statul lucrând activ pentru a-i diminua influența. Educația, sportul, alte activități sociale au fost utilizate ca instrumente atât pentru dezvoltarea fizică, cât și pentru îndoctrinarea ideologică. În ciuda controlului generalizat de stat, a existat un acces tot mai mare la realizările culturale, atât interne, cât și internaționale. Această epocă a marcat un apogeu în participarea culturală însă constrângerile regimului autoritar au dus la o scădere a calității educației și la restrângerea libertății creative.

During the 1970s and 1980s, education, culture, religion, and sports in the Moldovan SSR were deeply permeated by Soviet propaganda, shaping nearly every aspect of daily life. The period saw the enforced promotion of the concept of ”Moldovenism” as an ethnic identity, imposed by the Soviet authorities to strengthen control over the population. While the cultural elite made significant contributions to literature, art, and education, these efforts were under strict Party supervision. Religion was heavily suppressed, with the state actively working to diminish its influence. Education, sports, other social activities were used as tools for both physical development and ideological indoctrination. Despite pervasive state control, there was an increasing access to cultural achievements, both domestic and international. This era marked a peak in cultural participation, yet the authoritarian regime’s constraints led to a decline in educational quality and restricted creative freedom.