În căutarea echilibrului: strategii de reziliență în fața amenințărilor la adresa securității. studiu de caz privind alegerile prezidențiale din România [Articol]

Abstract

Prezenta lucrare examinează alegerile prezidențiale din România din perioada 2024–2025 ca un test critic de presiune pentru reziliența pentru reziliența și legitimitatea instituțiilor democratice, în contextul amenințărilor hibride, al mobilizării populiste și al polarizării sociale profunde. Anularea fără precedent a primului tur de scrutin de către Curtea Constituțională — prezentată ca o măsură de protejare a integrității electorale — a scos la iveală atât potențialul, cât și limitele democrației militante, radicand întrebări fundamentale privind echilibrul dintre intervenția protectoare și încrederea publică. Prin integrarea unui cadru analitic multidimensional, care combină dimensiunile instituțională, simbolică și civică ale rezilienței, articolul urmărește modul în care populismul amplificat algoritmic, excepționalismul judiciar și clivajele politice adânc înrădăcinate au convers pentru a pune la încercare stabilitatea ordinii democratice din România. O secțiune aparte dedicată analizează „fenomenul Georgescu” ca exemplu ilustrativ de populism hibrid, ce combină narațiuni etno-naționaliste, spiritualism New Age și retorică anti-elitistă, reușind să mobilizeze un electorat eterogen, dezamăgit de politica tradițională. Perspectivele comparative din Republica Moldova – confruntată cu o influență rusă persistentă și implementând reforme direcționate spre transparența electorală, independența instituțională și combaterea dezinformării — demonstrează că strategiile de reziliență nu sunt niciodată definitive, ci necesită o adaptare continuă la amenințări în evoluție. Paralele cu Austria, Ucraina și Bulgaria consolidează relevanța europeană mai largă a acestor constatări. Studiul conchide că reziliența democratică nu poate fi redusă la o simplă rezistență procedurală. Ea trebuie înțeleasă ca un proces continuu de recalibrare normativă, adaptabilitate instituțională și refacere simbolică, susținut de guvernanță transparentă, participare civică și un ethos constituțional reînnoit. Criza electorală din România este astfel interpretată nu ca o anomalie izolată, ci ca un moment limită care oferă, deopotrivă, un avertisment privind fragilitatea legitimității și o oportunitate pentru reînnoirea democratică.

This study examines the 2024–2025 Romanian presidential elections as a critical stress test for the resilience and legitimacy of democratic institutions in the context of hybrid threats, populist mobilization, and deep societal polarization. The unprecedented annulment of the first round by the Constitutional Court—framed as a safeguard of electoral integrity—exposed both the potential and the limits of militant democracy, raising fundamental questions about the balance between protective intervention and public trust. By integrating a multidimensional analytical framework that combines institutional, symbolic, and civic dimensions of resilience, the article traces how algorithmically amplified populism, judicial exceptionalism, and entrenched political cleavages converged to challenge the stability of Romania’s democratic order. A dedicated section analyses the “Georgescu phenomenon” as an illustrative case of hybrid populism, combining ethno-nationalist narratives, New Age spiritualism, and anti-elitist rhetoric to mobilize a heterogeneous electorate disillusioned with mainstream politics. Comparative insights from the Republic of Moldova, facing sustained Russian influence and implementing targeted reforms in electoral transparency, institutional independence, and counter-disinformation strategies, demonstrate that resilience strategies are never definitive, but require constant adaptation to evolving threats. Parallels with Austria, Ukraine,and Bulgaria reinforce the broader European relevance of these findings. The study concludes that democratic resilience cannot be reduced to procedural endurance. It must be understood as an ongoing process of normative recalibration, institutional adaptability, and symbolic repair,sustained by transparent governance, civic participation, and arenewed constitutional ethos. Romania’s electoral crisis is thus framed not as an isolated anomaly, but as a liminal moment offering both a warning of legitimacy’s fragility and an opportunity for democratic renewal.