Precizări referitoare la abordările specifice ale instituţiei protecţiei drepturilor copilului în dreptul internaţional umanitar

Abstract

Odată cu adoptarea Convenţiei privind drepturile copilului din 1989, societatea internaţională a recunoscut necesitatea de a acorda protecţie specială copiilor în virtutea imaturităţii lor fizice şi mintale. În termenii Convenţiei privind drepturile copilului, prin copil se înţelege orice fiinţă umană sub vârsta de 18 ani, exceptând cazurile în care legea aplicabila copilului stabileşte limita majoratului sub această vârstă (art.1). Efortul întregii omeniri la momentul de faţă este îndreptat spre realizarea unui cadru normativ viabil în materia protecţiei copiilor afectaţi de conflictele armate. În acest sens, dreptul internaţional umanitar are la bază două principii fundamentale: principiul distincţiei combatanţilor de persoanele civile şi doctrina aplicării proporţionale a forţei. Drepturile copiilor în conflictele armate pot fi mai eficient realizate odată cu satisfacerea următoarelor condiţii: drepturile sunt cuprinse în actele normative internaţionale cu caracter regional şi universal, precum şi în tratatele internaţionale locale; drepturile sunt reflectate şi strict determinate în legislaţia naţională şi au mecanisme efective de aplicare şi executare; drepturilor respective le corespund toate celelalte elemente componente ale instituţiei protecţiei drepturilor copilului în război (obligaţiile altor subiecţi, garanţiile etc.); drepturile sunt reflectate în legi prin posibilitatea prestabilită de alegere dintre multitudinea mijloacelor rezultative de protecţie. With the adoption of the 1989 Convention on the Rights of the Child, the international society recognized the need to provide special protection to children by virtue of their physical and mental immaturity. In the terms of the Convention on the Rights of the Child, a child means any human being under the age of 18, except in cases where the law applicable to the child sets the age limit under this age (Article 1). The effort of all mankind at the moment is directed towards achieving a viable normative framework for the protection of children affected by armed conflicts. In this respect, international humanitarian law is based on two fundamental principles: the principle of the distinction of combatants by civilians and the doctrine of proportional application of force. The rights of children in armed conflicts can be more efficiently achieved with the following conditions: the rights are contained in the international normative acts of regional and universal character, as well as in the local international treaties; rights are reflected and strictly determined in national law and have effective enforcement and enforcement mechanisms; these rights correspond to all the other components of the institution of protection of children's rights at war (obligations of other subjects, guarantees, etc.); the rights are reflected in the laws by the preset possibility of choosing among the many protective means.