CRIZA IDENTITĂȚII UMANE ÎN POSTMODERNITATE

Abstract

Postmodernismul, inaugurat la încputul anilor '60, recunoaşte natura traumatizată, alienată a existenţei umane. Într-o societate care se caracterizează prin „acceptarea totală a efemerului, fragmentării, discontinuităţii şi haoticului” [13, p.110], identitatea umană este decentrată, deconstruită, devalorizată. Principalele coordonate pe care s-a desfăşurat acest proces de postmodernizare a concepţiei despre om sunt: căutarea subiectivităţii individului, psihanaliza şi teoriile limbajului, hipertehnologizarea societăţii. O analiză a acestora va arată modul în care a contribuit fiecare la conturarea relativismului antropologic postmodern.

Postmodernism, which opened in the early 60s, recognizes the traumatized, alienated human existence. In a society characterized by „total acceptance of the ephemeral, fragmentation, discontinuity and chaotic” human identity is decentered, deconstructed, devalued. Main coordinates to place the process of post- modernization of the concept of man am: seeking subjectivity individual psychoanalysis and theories of language, hypertechnologization society. Their analysis will show how each contributed to the shaping of anthropological postmodern relativism.