Planuri de management al crizelor pentru consolidarea rezilienței în sectoarele medical, umanitar și economic [Articol]

Abstract

Frecvența și complexitatea tot mai mare a crizelor globale și europene impun elaborarea unor planuri eficiente de management pentru consolidarea rezilienței în sectoarele medical, umanitar și economic. Scopul acestui studiu este de a analiza planurile și strategiile de gestionare a crizelor și impactul acestora asupra rezilienței instituțiilor și populației, cu accent pe bunele practici internaționale, și adaptarea lor la contextul Republicii Moldova. Metodologia de cercetare combină analiza documentară și comparativă a literaturii de specialitate, a rapoartelor oficiale și a datelor furnizate de organizații internaționale (UE, OMS, Banca Mondială), fiind completată de studii de caz privind răspunsul la crize în sectoarele vizate. Rezultatele arată că implementarea unor planuri structurate de management al crizelor, cooperarea internațională și utilizarea tehnologiilor digitale contribuie semnificativ la creșterea rezilienței sistemelor medical și umanitar, reducând impactul economic al crizelor. Totodată, studiul subliniază importanța adaptării bunelor practici internaționale la specificul național și necesitatea unei abordări multisectoriale și proactive în etapele de prevenție, intervenție rapidă și recuperarea post-criză. The increasing frequency and complexity of global and European crises require the development of effective management plans to strengthen resilience in the medical, humanitarian, and economic sectors. The purpose of this study is to analyze crisis management plans and strategies and their impact on the resilience of institutions and populations, with an emphasis on international best practices and their adaptation to the context of the Republic of Moldova. The research methodology combines documentary and comparative analysis of specialized literature, official reports, and data provided by international organizations (EU, WHO, World Bank), complemented by case studies on crisis response in the targeted sectors. The results indicate that the implementation of structured crisis management plans, international cooperation, and the use of digital technologies significantly enhance the resilience of medical and humanitarian systems while reducing the economic impact of crises. Furthermore, the study highlights the importance of adapting international best practices to national specificities and the need for a multisectoral and proactive approach in the stages of prevention, rapid intervention, and post-crisis recovery.